ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4712/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea Ministerului de

Justiție, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) Legea 92/1992, ale

art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile judecătorești

au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. 58 din 24 iunie 2003

a declarat recurs în anulare împotriva sentinței 48 din 23 februarie 2003 a

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă, și a deciziei 1038 din 21 martie

2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, în cauza privind pe O.N.I.

pe de o parte, Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj pe de altă parte,

arătând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Prin sentința 48 din 23 februarie

2003 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia 1038 din 21 martie

2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și litigii de muncă,

s-a admis acțiunea reclamantei O.N.I., pârâții, Ministerul Justiției și

Tribunalul Dolj fiind obligați să-i plătească drepturile bănești cuvenite pe

perioada 27 decembrie 2001 – 30 decembrie 2002, reprezentând diferența de

indemnizație cuvenită, potrivit prevederilor legale și cea efectiv încasată,

reactualizată la data plății efective și să-i plătească și pe viitor aceleași

drepturi recalculate.

În solicitarea Ministerului

Justiției, adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru declararea recursului în anulare, s-a

precizat că prin O.G. 83/2000 stabilirea drepturilor și obligațiilor

magistraților se determină în raport de venitul salarial și are în vedere

indemnizația de încadrare lunară și nu salariul de bază ori alte venituri, așa

cum era prevăzut de art. 3 din Legea 120/1997.

Procurorul General, examinând

hotărârile pronunțate, arată că acestea încalcă esențial legea, determinând

soluționarea greșită a cauzei pe fond. Astfel se arată, că în temeiul art. 2

din Legea 120/1997, coroborat cu H.G. 471 din 25 august 1991 privind unele

măsuri de protecție socială, femeile asigurate beneficiază de concediul plătit

pentru îngrijirea copilului, acordat la cerere, în continuarea concediului

pentru sarcină și lehuzie sau oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei

de doi ani, indemnizația reprezentând 85% din salariul de bază și celelalte

venituri salariale, respectiv venitul de asigurare.

Persoanele care la data indexării se

află în incapacitate temporară de muncă, în concediu de maternitate, în

concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani sau în alte

situații în care drepturile se stabilesc conform legii, în funcție de salariul

de bază, beneficiază de o indemnizație corespunzătoare salariului de bază

indexat și al compensației acordate salariaților, inclus în salariul de bază.

HCM 880/1965 astfel cum a fost

modificată prin Legea 49/1992 – reglementarea de drept comun în materia

ajutoarelor materiale – care a completat dispozițiile legii speciale 120/1997,

este de strictă interpretare. Ea este incidentă, în temeiul art. 21 alin. (7)

numai angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă, la data aplicării

majorării de salariu, stabilită prin hotărâre a Consiliului de Miniștri. Ca

urmare, salariații beneficiază de ajutoare recalculate pe baza salariilor

tarifare majorate.

Prevederile H.G. 471/1997 de

modificare implicită a Hotărârii Consiliului de Miniștri 880/1965 au lărgit

sfera persoanelor care beneficiază de recalcularea ajutoarelor sociale de la

cele aflate în incapacitate temporară de muncă la data indexării sau în

continuare, la cele care s-au aflat în concediu de maternitate, în concediu

pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani sau în alte situații,

în care drepturile s-au stabilit conform legii, în funcție de salariul de bază.

Pe de altă parte, posibilitatea

recalculării indemnizației prevăzută de H.G. 471/1997 de aplică numai când este

vorba de o indexare a salariului de bază prin hotărâre de guvern nu și când

creșterea salariului este consecința modificării sistemului de salarizare, așa

cum este cazul creșterilor salariale, în urma aplicării O.G. 83/2000 pentru

modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi

ale personalului din organele autorității judecătorești.

Așadar, legiuitorul a avut în vedere

numai categoriile de salariați ale căror salarii de bază se indexează periodic

prin hotărâre de guvern, în raport de indicele de creștere a prețurilor de

consum, nu și salariații ale căror salarii sunt majorate prin acte normative,

astfel cum este situația magistraților și a personalului auxiliar de

specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.

În viziunea acestei opinii,

recalcularea indemnizațiilor acordate în diferite situații, în cadrul

asigurărilor sociale de stat, magistraților și personalului auxiliar, în

funcție de aplicarea unor principii de salarizare, presupune o prevedere

expresă în acest sens.

Deoarece O.G. 83/2000 nu prevede

expres posibilitatea recalculării indemnizației pentru concediul de îngrijire a

copilului în vârstă de până la doi ani, în funcție de noul sistem de

salarizare, majorarea indemnizației în funcție de aceasta, nu-și are temei

legal.

Un alt argument în sprijinul acestei

opinii este faptul că efectele raportului de muncă fiind suspendate, dreptul

salariatului de a încasa indemnizația concediului de îngrijire a copilului,

decurge din raportul juridic de asigurare, născut în temeiul legii, iar în

lipsa unor norme speciale, sunt aplicabile principiile generale în materie de

asigurare.

Așa fiind, atât prima cât și indemnizația

de asigurare, sunt stabilite în funcție de salariul de bază și celelalte

venituri pe care salariatul le realizează până la producerea riscului asigurat.

Asiguratorul este obligat să plătească indemnizația corespunzătoare primelor

deja achitate în baza prevederilor legale exprese și de strictă interpretare,

recalcularea indemnizației în materia concediului pentru îngrijirea copilului

în vârstă de până la doi ani luna exclusă.

Ca urmare, Parchetul General a

solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate.

Prin adresa 2632/12409/2003 din 11

mai 2004, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Procurorul General, în temeiul art. 330

4

C. proc. civ.

și-a retras recursul în anulare împotriva sentinței 48 din 23 ianuarie 2003 a

Tribunalului Dolj și a deciziei 1038 din 21 martie 2003 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova în cauza privind pe O.N.I. în contradictoriu cu Ministerul

Justiției și Tribunalul Dolj, susținută de reprezentantul Ministerului Public

în ședința publică, este legală și conformă art. 330

4

C. proc. civ.

în temeiul căruia, până la închiderea dezbaterilor, procurorul general își poate

retrage motivat recursul în anulare.

În acest caz, părțile din proces pot

cere continuarea judecății.

În cauză, așa cum se poate constata,

din examinarea practicalei, intimații Ministerului Justiției și Tribunalul

Dolj, reprezentați în ședința publică, au fost de acord cu retragerea

recursului, fără a mai solicita continuarea judecății.

Ca urmare, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul art. 246 C. proc. civ. ia act de retragerea recursului

în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Ia act de retragerea recursului în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței civilă nr. 48 din 23 ianuarie 2003 a

Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și litigii de muncă, și a

deciziei nr. 1038 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, conform art. 330

4

C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2004.