ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4712/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea Ministerului de Justiție, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) Legea 92/1992, ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. 58 din 24 iunie 2003 a declarat recurs în anulare împotriva sentinței 48 din 23 februarie 2003 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă, și a deciziei 1038 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, în cauza privind pe O.N.I. pe de o parte, Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj pe de altă parte, arătând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Prin sentința 48 din 23 februarie 2003 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia 1038 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, s-a admis acțiunea reclamantei O.N.I., pârâții, Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj fiind obligați să-i plătească drepturile bănești cuvenite pe perioada 27 decembrie 2001 – 30 decembrie 2002, reprezentând diferența de indemnizație cuvenită, potrivit prevederilor legale și cea efectiv încasată, reactualizată la data plății efective și să-i plătească și pe viitor aceleași drepturi recalculate. În solicitarea Ministerului Justiției, adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru declararea recursului în anulare, s-a precizat că prin O.G.

83/2000 stabilirea drepturilor și obligațiilor magistraților se determină în raport de venitul salarial și are în vedere indemnizația de încadrare lunară și nu salariul de bază ori alte venituri, așa cum era prevăzut de art. 3 din Legea 120/1997. Procurorul General, examinând hotărârile pronunțate, arată că acestea încalcă esențial legea, determinând soluționarea greșită a cauzei pe fond. Astfel se arată, că în temeiul art. 2 din Legea 120/1997, coroborat cu H.G. 471 din 25 august 1991 privind unele măsuri de protecție socială, femeile asigurate beneficiază de concediul plătit pentru îngrijirea copilului, acordat la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină și lehuzie sau oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani, indemnizația reprezentând 85% din salariul de bază și celelalte venituri salariale, respectiv venitul de asigurare.

Persoanele care la data indexării se află în incapacitate temporară de muncă, în concediu de maternitate, în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani sau în alte situații în care drepturile se stabilesc conform legii, în funcție de salariul de bază, beneficiază de o indemnizație corespunzătoare salariului de bază indexat și al compensației acordate salariaților, inclus în salariul de bază. HCM 880/1965 astfel cum a fost modificată prin Legea 49/1992 – reglementarea de drept comun în materia ajutoarelor materiale – care a completat dispozițiile legii speciale 120/1997, este de strictă interpretare. Ea este incidentă, în temeiul art. 21 alin. (7) numai angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă, la data aplicării majorării de salariu, stabilită prin hotărâre a Consiliului de Miniștri.

Ca urmare, salariații beneficiază de ajutoare recalculate pe baza salariilor tarifare majorate. Prevederile H.G. 471/1997 de modificare implicită a Hotărârii Consiliului de Miniștri 880/1965 au lărgit sfera persoanelor care beneficiază de recalcularea ajutoarelor sociale de la cele aflate în incapacitate temporară de muncă la data indexării sau în continuare, la cele care s-au aflat în concediu de maternitate, în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani sau în alte situații, în care drepturile s-au stabilit conform legii, în funcție de salariul de bază. Pe de altă parte, posibilitatea recalculării indemnizației prevăzută de H.G. 471/1997 de aplică numai când este vorba de o indexare a salariului de bază prin hotărâre de guvern nu și când creșterea salariului este consecința modificării sistemului de salarizare, așa cum este cazul creșterilor salariale, în urma aplicării O.G.

83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Așadar, legiuitorul a avut în vedere numai categoriile de salariați ale căror salarii de bază se indexează periodic prin hotărâre de guvern, în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, nu și salariații ale căror salarii sunt majorate prin acte normative, astfel cum este situația magistraților și a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea. În viziunea acestei opinii, recalcularea indemnizațiilor acordate în diferite situații, în cadrul asigurărilor sociale de stat, magistraților și personalului auxiliar, în funcție de aplicarea unor principii de salarizare, presupune o prevedere expresă în acest sens.

Deoarece O.G. 83/2000 nu prevede expres posibilitatea recalculării indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la doi ani, în funcție de noul sistem de salarizare, majorarea indemnizației în funcție de aceasta, nu-și are temei legal. Un alt argument în sprijinul acestei opinii este faptul că efectele raportului de muncă fiind suspendate, dreptul salariatului de a încasa indemnizația concediului de îngrijire a copilului, decurge din raportul juridic de asigurare, născut în temeiul legii, iar în lipsa unor norme speciale, sunt aplicabile principiile generale în materie de asigurare. Așa fiind, atât prima cât și indemnizația de asigurare, sunt stabilite în funcție de salariul de bază și celelalte venituri pe care salariatul le realizează până la producerea riscului asigurat.

Asiguratorul este obligat să plătească indemnizația corespunzătoare primelor deja achitate în baza prevederilor legale exprese și de strictă interpretare, recalcularea indemnizației în materia concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani luna exclusă. Ca urmare, Parchetul General a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate. Prin adresa 2632/12409/2003 din 11 mai 2004, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General, în temeiul art. 330 4 C. proc. civ. și-a retras recursul în anulare împotriva sentinței 48 din 23 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj și a deciziei 1038 din 21 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în cauza privind pe O.N.I.

în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, susținută de reprezentantul Ministerului Public în ședința publică, este legală și conformă art. 330 4 C. proc. civ. în temeiul căruia, până la închiderea dezbaterilor, procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile din proces pot cere continuarea judecății. În cauză, așa cum se poate constata, din examinarea practicalei, intimații Ministerului Justiției și Tribunalul Dolj, reprezentați în ședința publică, au fost de acord cu retragerea recursului, fără a mai solicita continuarea judecății. Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 246 C. proc. civ. ia act de retragerea recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE: Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civilă nr. 48 din 23 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și litigii de muncă, și a deciziei nr. 1038 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, conform art. 330 4 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2004.