ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4732/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 19 septembrie 2002 reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Trezoreria Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 36.298.825 lei, actualizată, reprezentând rețineri din cele 5 salarii nete cuvenite cu ocazia pensionării, conform art. 104 din Legea nr. 92/1992 și art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 1600 din 28 noiembrie 2002, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâți să-i restituie suma de 36.289.825 lei, reținută în mod necuvenit și care va fi actualizată până la momentul restituirii integrale.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, care, prin decizia nr. 243 din 21 februarie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și D.G.F.P. Dolj. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la data de 11 noiembrie 2003, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În concret, s-a reproșat instanțelor că au dat o interpretare eronată prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992, art. 5 lit. a), art. 23 lit. a) și c) și art. 24 din O.G.

nr. 7/2001. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992 republicată, modificată și completată „magistrații cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării sau eliberării din funcție din motive neimputabile, beneficiază la această dată de o îndemnizație egală cu 5 salarii de bază nete”. Conform acestei prevederi legale, reclamantul a beneficiat, la pensionare, de cele 5 salarii de bază nete. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din O.G. nr. 7/2001, sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, îndemnizațiile din activitățile desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii, precum și alte drepturi și îndemnizații de natură salarială.

În speță, suma pretinsă prin acțiune nu a fost reținută din îndemnizațiile nete ci din cele brute, ca reprezentând contribuția magistratului pentru asigurările sociale de sănătate, pentru bugetul asigurărilor de șomaj, pentru asigurările sociale și impozitul aferent salariilor brute. Cele 5 salarii primite de reclamant cu ocazia pensionării reprezintă venituri salariale care se impozitează conform art. 24 din O.G. nr. 7/2001. Textul invocat în alin. (1) stabilește că venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat, iar venitul net se determină prin deducerea cheltuielilor la care se referă norma legală. Reclamantul a primit îndemnizația formată din 5 salarii de bază nete, după ce din suma respectivă s-au operat deducerile menționate, îndemnizația acordată neputând fi considerată ca inclusă în categoria veniturilor prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G.

nr. 7/2001 care nu sunt supuse impozitării. Or, adoptând soluția în speță, instanțele au încălcat dispozițiile legale citate, concluzie ce se impune și din interpretarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, aprobate prin H.G. nr. 54/2003 care enumeră limitativ îndemnizațiile și ajutoarele neimpozabile. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantul G.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 243 din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, și sentinței nr. 1600 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, pe care le casează și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.