ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4732/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4732/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
La data de 19 septembrie 2002
reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției,
Tribunalul Dolj și Trezoreria Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 36.298.825
lei, actualizată, reprezentând rețineri din cele 5 salarii nete cuvenite cu
ocazia pensionării, conform art. 104 din Legea nr. 92/1992 și art. 5 lit. a)
din O.G. nr. 73/1999.
Tribunalul Dolj, secția conflicte de
muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 1600 din 28 noiembrie 2002, a
admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâți să-i restituie suma de
36.289.825 lei, reținută în mod necuvenit și care va fi actualizată până la
momentul restituirii integrale.
Soluția tribunalului a fost confirmată
de Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, care, prin decizia nr.
243 din 21 februarie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de
pârâții Ministerul Justiției și D.G.F.P. Dolj.
Împotriva hotărârilor pronunțate în
cauză, la data de 11 noiembrie 2003, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,
a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, care a susținut că hotărârile
judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,
ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
În concret, s-a reproșat instanțelor
că au dat o interpretare eronată prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992,
art. 5 lit. a), art. 23 lit. a) și c) și art. 24 din O.G. nr. 7/2001.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 104 din Legea nr.
92/1992 republicată, modificată și completată „magistrații cu o vechime
continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării sau
eliberării din funcție din motive neimputabile, beneficiază la această dată de
o îndemnizație egală cu 5 salarii de bază nete”.
Conform acestei prevederi legale,
reclamantul a beneficiat, la pensionare, de cele 5 salarii de bază nete.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a)
și c) din O.G. nr. 7/2001, sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii,
îndemnizațiile din activitățile desfășurate ca urmare a unei funcții de
demnitate publică, stabilite potrivit legii, precum și alte drepturi și
îndemnizații de natură salarială.
În speță, suma pretinsă prin acțiune
nu a fost reținută din îndemnizațiile nete ci din cele brute, ca reprezentând
contribuția magistratului pentru asigurările sociale de sănătate, pentru
bugetul asigurărilor de șomaj, pentru asigurările sociale și impozitul aferent
salariilor brute.
Cele 5 salarii primite de reclamant
cu ocazia pensionării reprezintă venituri salariale care se impozitează conform
art. 24 din O.G. nr. 7/2001. Textul invocat în alin. (1) stabilește că venitul
brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat, iar venitul
net se determină prin deducerea cheltuielilor la care se referă norma legală.
Reclamantul a primit îndemnizația
formată din 5 salarii de bază nete, după ce din suma respectivă s-au operat
deducerile menționate, îndemnizația acordată neputând fi considerată ca inclusă
în categoria veniturilor prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 7/2001 care
nu sunt supuse impozitării.
Or, adoptând soluția în speță,
instanțele au încălcat dispozițiile legale citate, concluzie ce se impune și
din interpretarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, aprobate
prin H.G. nr. 54/2003 care enumeră limitativ îndemnizațiile și ajutoarele
neimpozabile.
Față de cele ce preced, recursul în
anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate
hotărârile date în cauză, cu consecința respingerii acțiunii formulată de
reclamantul G.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei nr. 243 din 21 februarie 2003 a Curții de Apel
Craiova, secția conflicte de muncă, și sentinței nr. 1600 din 28 noiembrie 2002
a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, pe care le casează
și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 iunie 2005.