ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 935/2005

HOTĂRÂRE
15.02.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 935/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligată la

plata sumei de 351.645.608, 80 lei, reprezentând prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, a

arătat că cererea sa se întemeiază pe răspunderea statului, pentru activitatea

magistraților.

A precizat că a chemat în

judecată pe fosta D.G.M.P.S. Gorj, pentru a anula decizia de pensionare nr. 114634

din 26 noiembrie 1998 și hotărârea comisiei de contestații nr. 455 din 20

ianuarie 1999, care prin modul de calcul eronat al salariului mediu lunar, i-a

diminuat cuantumul pensiei.

A mai arătat că prin

sentința civilă nr. 112 din 7 martie 2000, Curtea de Apel Craiova a admis

acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să recalculeze pensia acestuia,

având în vedere că valoarea pensiei de 4.179 lei, la care se adaugă indexările

legale ulterioare, și că prin decizia nr. 3733 din 14 decembrie 2000, Curtea

Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de ambele părți, a casat

sentința atacată, trimițând cauza, spre rejudecare, pentru completarea

probatoriilor.

S-a mai motivat că ulterior

în rejudecare, i s-a admis acțiunea, dar că a fost nemulțumit de soluție, așa

încât a declarat recurs, care a fost respins de către Curtea Supremă de

Justiție și că împotriva deciziei pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, a

formulat contestație în anulare, care a fost respinsă, ca tardivă, prin decizia

nr. 1187/2002, aceasta cauzându-i grave prejudicii patrimoniale și că

judecătorii au săvârșit o eroare de drept, prin respingerea cererii.

Prin sentința nr. 1046 din 28

februarie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantului P.I. și

a constatat că aceasta este inadmisibilă, reținând în esență că prin acțiune,

reclamantul nu a dovedit reaua-credință a magistraților care au pronunțat

hotărârea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând ca temei de drept, art. 304 C. proc. civ. și art. 506 și 507 C. pen.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond, susținând în esență că față de obiectul cauzei,

competența de soluționare aparținea unui complet format din trei judecători la

instanța de drept comun; că pricina s-a soluționat cu lipsa de procedură față

de reprezentantul statului și în fine, că instanța a interpretat greșit actul

dedus judecății.

Recursul nu este fondat.

Sesizând instanța de contencios

administrativ, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la repararea

prejudiciului cauzat, în opinia sa, de tergiversarea cu rea-credință a acțiunii

în anularea deciziei de pensie nr. 114634 din 26 noiembrie 1998, pentru

stabilirea unei pensii în raport cu venitul mediu realizat pe ultimele 60 de

luni, cerere soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ nr. 112 din 7 martie 2000.

Reținând obiectul cererii

astfel formulate, în mod corect Curtea de Apel Craiova s-a considerat legal învestită

și a soluționat cauza, constatând în fapt că reclamantul este nemulțumit de

cuantumul pensiei fixate și datei de acordare.

De altfel, prin chiar

recursul declarat, recurentul solicită casarea sentinței Curții de Apel Craiova

și acordarea pensiei, în valoare de 2.125.548,44 lei, începând cu 1 noiembrie

1998.

Astfel fiind și cum în cauză

nu s-a făcut dovada tergiversării cu rea-credință a cauzei privind anularea

deciziei de pensie, cât și a încălcării normelor legale de procedură, urmează a

se aprecia ca fiind legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel Craiova și a

se respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.I.

Văzând dispozițiile art. 312

Respinge recursul declarat

de P.I. împotriva sentinței civile nr. 1046 din 28 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2003
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de P.I.I. împotriva deciziei civile nr.3045 din 16 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit contestatorul P.I.I., pr
ÎCCJ 2003-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729/2003
1 octombrie 1996. Prin decizia nr.2360 din 12 octombrie 1999 – Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamant și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pen
ÎCCJ 2004-03-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2001, reclamantul M.V. a solicitat anularea deciziei de pensie nr. 116.930 din 13 aprilie 2000 și a hotărârii nr.
ÎCCJ 2005-03-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2000, reclamantul N.M. a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială Gorj, solicitând anularea hotărâ
ÎCCJ 2003-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4209/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 155 din 17 mai 2002, a respins acțiunea reclamantului D.N., prin care a
Sursă