ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3904/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 204 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpata L.S.

la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 3 iunie 2001, L.S., fiind

însărcinată și având dureri de naștere foarte mari, neavând sprijinul soțului

ori a altei persoane, s-a deplasat în curtea școlii generale din apropierea

domiciliului, în satul Sânmartin, jud. Mureș, unde, în spatele unei magazii a

dat naștere unui copil.

Deoarece acest copil s-a născut ca

urmare a unor relații extraconjugale ale inculpatei, pretins viol, în timp ce

soțul se afla deținut în executarea unei condamnări de 4 ani închisoare și

datorită faptului că el i-a reproșat acest fapt, purtându-se chiar violent, iar

în ziua nașterii a lăsat-o singură, spunându-i să se descurce, inculpata

imediat după naștere s-a speriat, astfel că a asfixiat fătul, strângându-l cu

mâna de gât, după care l-a aruncat în fântâna din curte.

În cauză, s-a efectuat o expertiză

medico-legală psihiatrică a inculpatei L.S., în raportul întocmit

concluzionându-se că aceasta prezintă un episod depresiv, anxios, situațional

persistent, intelect liminar, iar în condițiile concrete a prezentat o stare

psihică specifică post partum, care a constat în anxietate, sentiment de culpă,

teamă de modificarea relațiilor din cadrul familiei și îngustarea câmpului de

conștiință, la naștere, cu un discernământ ușor atenuat.

S-a concluzionat că inculpata, la

data de 3 iunie 2001 aflându-se într-o stare de tulburare psihică și-a ucis

copilul, imediat după naștere.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin

decizia penală nr. 154/ A din 6 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpată împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, inculpata

a declarat recurs, atât scris, cât și prin apărătorul său, din oficiu,

solicitând suspendarea executării pedepsei prin aplicarea art. 81 sau a art. 86

1

C. pen.

Examinând hotărârea atacată, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul

fondat.

În dispozițiile de principiu,

cuprinse în art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, se menționează că, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, astfel ca să fie atins scopul pedepsei, respectiv

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Procedându-se la reaprecierea

probatoriului administrat în cauză, se constată că inculpata a săvârșit fapta

sub imperiul unei puternice tulburări psihice, determinată de nașterea

copilului, dintr-o relație extraconjugală, soțul ei reproșându-i și având un

comportament violent, iar în ziua nașterii a lăsat-o să se descurce singură, ea

fiind speriată de perspectiva relațiilor de familie.

Această situație, așa cum rezultă

din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, a dus la crearea, în ziua

nașterii, a unei stări psihice specifice post partum, constând în anxietate,

sentiment de culpă, teamă de modificarea relațiilor din cadrul familiei, care

i-au îngustat câmpul de conștiință.

Având în vedere că inculpata este o

persoană tânără, fără antecedente penale, săvârșind fapta sub influența unei

stări psihice deosebite, după comiterea ei, dând naștere unui alt copil, la 28

decembrie 2002, din „aprecierea” și „Ancheta socială” prezentate, rezultând că

are în îngrijire 4 copii minori, este harnică și muncitoare, ocupându-se de

gospodărie și familie, fără comportări antisociale, a recunoscut faptele și

le-a regretat sincer, elemente care dau garanția că scopul pedepsei poate fi

atins chiar fără executarea acesteia.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de inculpată urmează a fi admis, casată hotărârea atacată și potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se

rejudece cauza numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei

aplicate.

În baza dispozițiilor art. 81 C.

pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatei L.S.

Se vor menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata L.S. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 6 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Tg. Mureș.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 204 din 3 septembrie 2002 a Tribunalului Mureș, numai cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

În temeiul art. 81 și art. 82 C.

pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

inculpatei L.S., pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenția inculpatei asupra

nerespectării dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.