ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3904/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 204 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpata L.S. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 3 iunie 2001, L.S., fiind însărcinată și având dureri de naștere foarte mari, neavând sprijinul soțului ori a altei persoane, s-a deplasat în curtea școlii generale din apropierea domiciliului, în satul Sânmartin, jud. Mureș, unde, în spatele unei magazii a dat naștere unui copil.

Deoarece acest copil s-a născut ca urmare a unor relații extraconjugale ale inculpatei, pretins viol, în timp ce soțul se afla deținut în executarea unei condamnări de 4 ani închisoare și datorită faptului că el i-a reproșat acest fapt, purtându-se chiar violent, iar în ziua nașterii a lăsat-o singură, spunându-i să se descurce, inculpata imediat după naștere s-a speriat, astfel că a asfixiat fătul, strângându-l cu mâna de gât, după care l-a aruncat în fântâna din curte. În cauză, s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei L.S., în raportul întocmit concluzionându-se că aceasta prezintă un episod depresiv, anxios, situațional persistent, intelect liminar, iar în condițiile concrete a prezentat o stare psihică specifică post partum, care a constat în anxietate, sentiment de culpă, teamă de modificarea relațiilor din cadrul familiei și îngustarea câmpului de conștiință, la naștere, cu un discernământ ușor atenuat.

S-a concluzionat că inculpata, la data de 3 iunie 2001 aflându-se într-o stare de tulburare psihică și-a ucis copilul, imediat după naștere. Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia penală nr. 154/ A din 6 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, atât scris, cât și prin apărătorul său, din oficiu, solicitând suspendarea executării pedepsei prin aplicarea art. 81 sau a art. 86 1 C. pen. Examinând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul fondat.

În dispozițiile de principiu, cuprinse în art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, se menționează că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel ca să fie atins scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Procedându-se la reaprecierea probatoriului administrat în cauză, se constată că inculpata a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări psihice, determinată de nașterea copilului, dintr-o relație extraconjugală, soțul ei reproșându-i și având un comportament violent, iar în ziua nașterii a lăsat-o să se descurce singură, ea fiind speriată de perspectiva relațiilor de familie.

Această situație, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, a dus la crearea, în ziua nașterii, a unei stări psihice specifice post partum, constând în anxietate, sentiment de culpă, teamă de modificarea relațiilor din cadrul familiei, care i-au îngustat câmpul de conștiință. Având în vedere că inculpata este o persoană tânără, fără antecedente penale, săvârșind fapta sub influența unei stări psihice deosebite, după comiterea ei, dând naștere unui alt copil, la 28 decembrie 2002, din „aprecierea” și „Ancheta socială” prezentate, rezultând că are în îngrijire 4 copii minori, este harnică și muncitoare, ocupându-se de gospodărie și familie, fără comportări antisociale, a recunoscut faptele și le-a regretat sincer, elemente care dau garanția că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpată urmează a fi admis, casată hotărârea atacată și potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se rejudece cauza numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei L.S. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata L.S. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 204 din 3 septembrie 2002 a Tribunalului Mureș, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei L.S., pe un termen de încercare de 4 ani. Atrage atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.