ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4770/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 442 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatei C.A. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 24 noiembrie 2000, inculpata C.A. a aruncat în bazinul toaletei publice din zona târgului săptămânal din comuna Asău, județul Bacău, cu scopul de a ucide fetița pe care tocmai o născuse în acel loc.

Fetița a fost salvată la scurt timp după comiterea faptei, fiind găsită întâmplător de martorul F.D. Prin decizia penală nr. 56 din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva deciziei instanței de apel inculpata C.A. a declarat recurs, solicitând achitarea sa, deoarece nu a acționat cu intenția de a-și ucide copilul ci datorită confuziei în care s-a aflat ca urmare a nașterii spontane, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă sau reducerea pedepsei, în considerarea situației sale personale. Examinând motivele de casare invocate de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu poate fi primită susținerea inculpatei că nu a acționat cu intenția de a ucide copilul.

Din probele administrate în cauză, și anume declarațiile martorilor și ale inculpatei C.A., rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2000, inculpata, însărcinată în luna a IX-a, a plecat de acasă din satul Apa Asău la târgul săptămânal din comuna Asău, însoțită de sora sa D.M.E. și de mama sa D.S., să cumpere un sac cu porumb. După cumpărarea porumbului, inculpata a încercat să ridice sacul în spate, ceea ce a declanșat procesul nașterii. Fără să spună sorei și mamei sale ce se întâmplă cu ea, inculpata a intrat în toaleta publică din târg unde a născut o fetiță pe care a lăsat-o să cadă în bazinul toaletei, după care s-a întors acasă, înștiințându-și familia că a avortat spontan.

În cursul procesului, la data de 18 septembrie 2003, inculpata a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă diagnosticul de reacție depresiv-anxioasă situațională și că, în momentul săvârșirii faptei ar fi putut prezenta o stare de criză cu fugă disociativă (plecarea de la locul faptei, aparent fără scop, dar cu păstrarea grijei pentru propria persoană) ceea ce ar fi putut crea un episod confuziv cu diminuarea discernământului critic. În urma analizei acestor probe, Curtea constată că instanțele mai sus-menționate au reținut corect vinovăția inculpatei, aceasta acționând cu intenția evidentă de a scăpa de copilul pe care, în momentul săvârșirii faptei nu-l dorea, acceptând ca, aruncându-l în bazinul toaletei, copilul să moară.

Întrucât fapta săvârșită de inculpată a fost încadrată juridic corect în prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., nu poate fi primită nici cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. Recursul inculpatei va fi admis numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei, luându-se în considerare împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, vulnerabilitatea deosebită a inculpatei datorită nașterii copilului, survenită în condițiile improprii descrise în hotărârea atacată, cu consecința diminuării discernământului critic al acesteia, ca și comportamentul inculpatei după săvârșirea faptei, caracterizat, între altele, prin grija pe care o poartă celor patru copii minori ai săi, inclusiv fetiței pe care încercase s-o omoare.

Având în vedere aceste împrejurări și luând în considerare prevederile art. 72, art. 74 și art. 76 C. pen., urmează să se micșoreze cuantumul pedepsei aplicată inculpatei prin hotărârea primei instanțe și menținută de instanța de apel prin decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia penală atacată, numai în ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatei C.A., pe care îl reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2004.