ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4818/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242

din 8 iunie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul D.V., la 6 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

S-a dedus detenția de la 1

martie 2004 și s-a menținut starea de arest, a fost obligat la 10.052.100 lei

despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a

părții vătămate către Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că la data de 19 martie 2003, fiind în stare de

ebrietate, a avut o altercație cu partea vătămată D.G., ce a degenerat în

violențe.

Astfel, inculpatul a aruncat

cu o furcă spre partea vătămată, lovindu-l în partea occipitală dreaptă,

consecința fiind cauzarea unei leziuni ce a necesitat 28-30 zile îngrijiri

medicale și i-a pus viața în pericol.

Apelul inculpatului a fost

respins de Curtea de Apel Bacău.

Împotriva deciziei,

condamnatul D.V. a declarat recurs, solicitând în principal schimbarea

încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în vătămare corporală gravă,

iar în subusidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că inculpatul, cu intenție a aruncat un corp contondent, apt a

produce moartea, spre partea vătămată, care a fost lovită în zona occipitală,

zonă considerată vitală.

Partea vătămată a fost

supusă unei intervenții chirurgicale, iar viața i-a fost pusă în primejdie,

fapt atestat și de certificatul medico-legal nr. 1275 din 25 iulie 2003 al

Serviciului de Medicină Legală Bacău.

Aruncând spre victimă furca,

inculpatul a prevăzut că, urmare violenței exercitate, victima ar putea deceda

și, chiar dacă nu a urmărit și nu a dorit un astfel de rezultat, l-a acceptat,

fapta sa fiind comisă cu intenție indirectă.

Zona afectată și

intensitatea loviturii au fost de natură a pune în primejdie viața părții

vătămate, salvat datorită intervenției medicale.

Rezultă deci, că încadrarea

juridică dată faptei, tentativă de omor, este corectă.

În legătură cu

individualizarea pedepsei se constată că aceasta corespunde criteriilor de

individualizare, fapta având un grad ridicat de pericol social, împrejurarea în

care a fost comisă și persoana inculpatului recidivist.

În raport de cele arătate,

recursul nefiind fondat, va fi respins ca atare în baza art. 385

15

alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., menținând hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsă

timpul arestării la zi, iar inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

D.V., împotriva deciziei penale nr. 224 din 3 august 2004 a Curții de Apel

Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2004 la 27 septembrie

2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2004.