ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5810/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 143 din 8 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnată inculpata P.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen. Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă pe perioada 18 noiembrie – 17 decembrie 2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, martora P.A., care locuiește împreună cu părinții și cu fiul ei într-un apartament din comuna Ungheni, județul Mureș, a întreținut relații sexuale cu un coleg de serviciu, T.Z., în urma cărora a rămas însărcinată. După o sarcină normală, pe care însă a ascuns-o, motivează prima instanță, în ziua de 23 ianuarie 2002, P.A. a născut un copil de sex masculin, la domiciliu, fără a fi asistată. În ziua respectivă, în jurul orei 14,45, martora a simțit durerile specifice nașterii, pe când se afla în toaleta locuinței, a chemat-o pe mama sa, inculpata P.F., care cunoștea situația, a rugat-o să anunțe salvarea și să-i cumpere un pachet de vată.

După ce inculpata a plecat, la circa 15 minute P.A. a dat naștere copilului, dar și-a pierdut cunoștința de mai multe ori, motiv pentru care nu-și amintește momentul când a fost tăiat cordonul ombilical al fătului și nici când acesta a fost luat de lângă ea. Întrucât se simțea rău, în ziua de 25 ianuarie 2002, P.A. a fost transportată la spital unde a rămas internată două săptămâni. Tribunalul a mai constatat că, după nașterea copilului, la circa 10 minute, inculpata P.F. a luat nou-născutul, l-a introdus într-o pungă de plastic, apoi într-o plasă și l-a așezat pe balconul apartamentului unde a decedat. După cum rezultă din raportul de autopsie medico legală nr. 267-51 din 15 mai 2002, moartea nou născutului, de sex masculin, a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute prin neacordarea îngrijirilor medicale necesare și expunerii acestuia la frig.

Ulterior, prin completările la raportul de autopsie medico-legală s-a stabilit că nou născutul avea un plămân respirat, nepunându-se problema unei obstrucții a căilor respiratorii. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 150/ A din 17 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. În termen legal, împotriva deciziei a declarat recurs inculpata P.F. care reiterând criticile formulate în apel privind individualizarea pedepsei a solicitat reducerea acesteia. Recursul este nefondat. Verificând hotărârea atacată în raport de acest motiv de recurs, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică urmând a fi menținută.

Instanțele au reținut corect situația de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, iar încadrarea juridică este legală. Referitor la pedeapsa aplicată, instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52, art. 72 și art. 74 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite, cât și de persoana inculpatei. În speță, s-a reținut în favoarea recurentei P.F., circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece a avut o conduită bună, nu are antecedente penale, este în vârstă, pensionară și a fost condamnată la zece ani închisoare. O reducere și mai mare, substanțială a pedepsei, prin efectul circumstanțelor atenuante, nu se poate dispune.

Astfel nu poate fi ignorat pericolul social deosebit al infracțiunii comise, care, fără îndoială rămâne principalul criteriu de individualizare a sancțiunii. Într-adevăr, comiterea faptei de către inculpată în împrejurările arătate, după ce fiica sa P.A. a născut un făt, introducându-l într-o pungă de plastic și expunându-l la frig pe balconul locuinței sale, din care cauză a decedat, impunea aplicarea unei sancțiuni corespunzătoarea. Rezultă astfel că, în speță s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei în ceea ce privește cuantumul acesteia. Întrucât critica de recurs referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.F. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.