ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5810/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143

din 8 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnată inculpata

P.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d), cu aplicarea

art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării

pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă arestarea preventivă pe perioada 18 noiembrie – 17 decembrie

2002.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, martora P.A., care locuiește împreună

cu părinții și cu fiul ei într-un apartament din comuna Ungheni, județul Mureș,

a întreținut relații sexuale cu un coleg de serviciu, T.Z., în urma cărora a

rămas însărcinată. După o sarcină normală, pe care însă a ascuns-o, motivează

prima instanță, în ziua de 23 ianuarie 2002, P.A. a născut un copil de sex

masculin, la domiciliu, fără a fi asistată.

În ziua respectivă, în jurul

orei 14,45, martora a simțit durerile specifice nașterii, pe când se afla în

toaleta locuinței, a chemat-o pe mama sa, inculpata P.F., care cunoștea

situația, a rugat-o să anunțe salvarea și să-i cumpere un pachet de vată. După

ce inculpata a plecat, la circa 15 minute P.A. a dat naștere copilului, dar

și-a pierdut cunoștința de mai multe ori, motiv pentru care nu-și amintește

momentul când a fost tăiat cordonul ombilical al fătului și nici când acesta a

fost luat de lângă ea. Întrucât se simțea rău, în ziua de 25 ianuarie 2002,

P.A. a fost transportată la spital unde a rămas internată două săptămâni.

Tribunalul a mai constatat

că, după nașterea copilului, la circa 10 minute, inculpata P.F. a luat

nou-născutul, l-a introdus într-o pungă de plastic, apoi într-o plasă și l-a

așezat pe balconul apartamentului unde a decedat.

După cum rezultă din

raportul de autopsie medico legală nr. 267-51 din 15 mai 2002, moartea nou

născutului, de sex masculin, a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute prin neacordarea îngrijirilor medicale necesare și

expunerii acestuia la frig.

Ulterior, prin completările

la raportul de autopsie medico-legală s-a stabilit că nou născutul avea un

plămân respirat, nepunându-se problema unei obstrucții a căilor respiratorii.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin decizia penală nr. 150/ A din 17 septembrie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpată.

În termen legal, împotriva

deciziei a declarat recurs inculpata P.F. care reiterând criticile formulate în

apel privind individualizarea pedepsei a solicitat reducerea acesteia.

Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată

în raport de acest motiv de recurs, care se încadrează în cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că aceasta este legală și temeinică urmând a fi menținută.

Instanțele au reținut corect

situația de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi

penale și al cercetării judecătorești, iar încadrarea juridică este legală.

Referitor la pedeapsa

aplicată, instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52, art. 72

și art. 74 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei

săvârșite, cât și de persoana inculpatei.

În speță, s-a reținut în

favoarea recurentei P.F., circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen., deoarece a avut o conduită bună, nu are antecedente penale, este în

vârstă, pensionară și a fost condamnată la zece ani închisoare.

O reducere și mai mare,

substanțială a pedepsei, prin efectul circumstanțelor atenuante, nu se poate

dispune.

Astfel nu poate fi ignorat

pericolul social deosebit al infracțiunii comise, care, fără îndoială rămâne

principalul criteriu de individualizare a sancțiunii.

Într-adevăr, comiterea

faptei de către inculpată în împrejurările arătate, după ce fiica sa P.A. a

născut un făt, introducându-l într-o pungă de plastic și expunându-l la frig pe

balconul locuinței sale, din care cauză a decedat, impunea aplicarea unei

sancțiuni corespunzătoarea.

Rezultă astfel că, în speță

s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei în ceea ce privește cuantumul

acesteia.

Întrucât critica de recurs

referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată, iar din

examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta va fi obligată la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata P.F. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 17

septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 noiembrie 2004.