ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 26 din 22 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. și omor calificat prev. de art. 188 alin. (1), (18)9 alin. (1) lit. e) C. pen. (două fapte) toate cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. e) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. în trei infracțiuni de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunile de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. și omor calificat prev. de art. 188 alin. (1), (18) alin. (1) lit. e) C. pen. (două fapte) toate cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. e) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969 și omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 (două fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.
A fost condamnată inculpata A. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
A fost condamnată aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
A fost condamnată aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 22 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
S-a constatat că faptele deduse judecății au fost comise în concurs real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite cele trei pedepse principale de 18 ani închisoare, 20 ani închisoare, 22 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 25 de ani închisoare și, în temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, pe o durată de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. 1969 din momentul în care hotărârea a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatei.
În temeiul art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 21 aprilie 2017 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reprezentantul Ministerului Public în favoarea părților civile minore B. și C.
S-a constatat că numiții D. și E. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 43.500 RON.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în perioada 2007 - 2011, în locuința situată la etajul 1 al blocului x din comuna Bistrița-Bârgăului, inculpata A. a suprimat, prin sufocare, viața nou-născutului 3 imediat după ce l-a născut viu, la termen și neasistată medical, în urma relației ascunse cu D.
În perioada 2009 - 2012, în locuința situată la etajul 1 al blocului nr. x din comuna Bistrița-Bârgăului, inculpata A. a suprimat, prin sufocare, viața nou-născutului 1, imediat după ce l-a născut viu, la termen și neasistată medical, în urma relației ascunse cu D.
În perioada 2011 - 2012, în locuința situată la etajul 1 al blocului nr. x din comuna Bistrița-Bârgăului, inculpata A. a suprimat, prin sufocare, viața nou-născutului 2 pe care l-a născut viu, la termen și neasistată medical, în urma relației ascunse cu D. S-a arătat că în anul 1995, inculpata a început o relație cu F. din care a rezultat fiul său E., născut în data de 28 mai 1997. După nașterea băiatului, inculpata s-a căsătorit cu F., cei doi divorțând în anul 1998. Cu privire la sarcina cu primul copil, inculpata a arătat că a dus sarcina la capăt și a născut la spital, pe cale naturală fără ca pe parcursul sarcinii să consulte vreun medic specialist sau să efectueze controale de specialitate. După ce a terminat relația cu F., inculpata a început o nouă relație cu D., care la acel moment avea 54 de ani, era căsătorit și avea copii. D. era prieten cu părinții inculpatei, în special cu tatăl acesteia, obișnuind să se viziteze.
Această relație nu a fost publică, cei doi încercând să ascundă relația, inclusiv de părinții inculpatei, însă, cu toate acestea, lumea din sat începuse să-și dea seama despre relație și să vorbească, astfel că mama inculpatei a aflat despre relație. Într-un final, inculpata recunoaște relația în fața mamei, însă cu tatăl ei inculpata a precizat că nu a discutat niciodată despre relația cu D.
Inculpata a rămas însărcinată cu D., însă a luat hotărârea de a întrerupe sarcina deoarece nu dorea să aibă un copil cu acesta atâta timp cât D. avea o fiică minoră.
În anul 2002, inculpata a rămas din nou însărcinată cu D., însă de această dată inculpata a decis să păstreze copilul. Pe data de 28 august 2003, inculpata A. a născut la Spitalul Județean Bistrița, pe cale naturală, o fată, B. Cu privire la perioada sarcinii, inculpata a arătat că nici de această dată nu a mers la medic și nici nu a efectuat consulturi de specialitate.
Inculpata a arătat că după ce a născut-o pe B., a încetat să mai întrețină relații sexuale cu D., relațiile dintre ei limitându-se strict la ajutorul financiar al tatălui pentru fată. Atât inculpata, cât și D. au arătat că acesta din urmă, deși nu a recunoscut-o pe fată, periodic îi oferea inculpatei diferite sume de bani pentru întreținerea copilului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata A., care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, în ceea ce privește infracțiunea de omor, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 594 din 17 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 26/F din 22 martie 2019 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21 aprilie 2017 la zi.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că probele administrate în cauză fac dovada certă că inculpata este autoarea faptelor mai sus descrise, pe care le-a săvârșit cu intenție, instanța de fond coroborând în mod judicios probele științifice cu declarațiile martorilor audiați și declarația inculpatei.
Astfel, deși inculpata a susținut cu ocazia audierilor că nu este mama copiilor nou născuți, prin raportul de expertiză genetică judiciară nr. 603385 din 13 aprilie 2017 întocmit de Institutul Național de Criminalistică din cadrul IGPR s-a stabilit în mod clar că profilul genetic al persoanei de sex feminin cu privire la care a fost identificat sânge uman pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate cu prilejul cercetării la fața locului este identic cu cel al inculpatei A., iar prin raportul de expertiză genetică nr. 603504 din 17 aprilie 2017, întocmit de același institut, s-a stabilit profilul genetic al inculpatei și după ce a fost comparat cu profilul genetic al fiecărui dintre nou născuți, s-a concluzionat cu o probabilitate extrem de ridicată că inculpata este mama biologică a acestora.
S-a apreciat că instanța de fond în mod legal și temeinic a procedat la condamnarea inculpatei pentru săvârșirea celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa.
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpata A., la data de 4 iulie 2019.
Recurenta inculpată A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În motivarea recursului în casație, recurenta inculpată, prin apărător ales, a susținut că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv că faptele care au fost reținute prin hotărârea definitivă de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute în norma de incriminare, în senul în care nu se poate vorbi de infracțiunea de omor asupra unei persoane care nu este în viață sau care nu a trăit niciodată.
Prin Încheierea din data de 9 octombrie 2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 594 din 17 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Analizând recursul în casație formulat de inculpată A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație, și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.
În acest context, Înalta Curte observă că instanța de apel a menținut condamnarea inculpatei A. dispusă de instanța de fond pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. 1969 și două infracțiuni de omor deosebit de grav prevăzute de art. 175 - 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. c) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 5 C. pen.
Prin motivele recursului în casație se susține că soluția de condamnare a inculpatei s-a dispus pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală, în sensul că faptele așa cum au fost ele reținute de instanțele anterioare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de lege.
În justificarea susținerii formulate, s-a arătat că nu există probe concrete care să demonstreze dincolo de orice îndoială că victimele s-au născut vii și că au trăit până la presupusul moment al suprimării vieții lor, prin sufocarea acestora de către inculpată.
În considerarea acestor motive, inculpata A. a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și achitarea sa achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că a săvârșit infracțiunile de omor și faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege), solicitând să se constate că nu a acționat în niciun fel pentru uciderea victimelor, faptele reținute neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma penală.
Înalta Curte arată însă că situația de fapt și vinovăția inculpatei A. au fost reținute de instanțele anterioare pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză.
Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat criticile inculpatei conform cărora faptele nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de omor, reținând vinovăția inculpatei.
Or, așa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Recursul în casație nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator și nu poate să stabilească o altă situație de fapt decât cea reținută prin hotărârea instanței anterioare.
Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.
Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 594/A din 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 594/A din 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2017.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2019.