ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1433/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 6

iunie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpații:

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în forma prevăzută și pedepsită de

art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a aplicat, fiecărui inculpat,

pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Soluționând latura civilă, instanța

a obligat pe inculpați, în solidar, la 60.000.000 lei daune morale către partea

civilă B.N.C.

În temeiul art. 193 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la 22.000.000 lei cheltuieli de judecată către

aceeași parte civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 15 august

2000, martorii Ș.G. și Ș.A., în timp ce se întorceau acasă au văzut că

inculpații C.I. și C.G. ieșeau dintr-un canal de irigații, plecând apoi spre

vitele care erau la pășunat în apropiere. În momentul când au ajuns la acel

canal, martorii au observat pe minora B.N.C. care își aranja hainele și se

încheia la pantaloni. A doua zi, martorul Ș.G., a sesizat momentul când

inculpatul C.G. a luat-o de mână pe partea vătămată și au intrat în canal, după

care s-a deplasat la locuința părinților minorei, relatându-le ce a văzut.

Fiind sesizate organele de poliție,

s-au efectuat cercetări la fața locului, dispunându-se totodată examinarea

părții vătămate de către Serviciul de Medicină Legală Mehedinți, care prin

raportul medico-legal nr. 579 din 17 septembrie 2000 a concluzionat că B.C.

prezenta deflorare veche și că nu are discernământ.

Fiind audiați în cauză inculpații

C.I. și C.G. au recunoscut că au avut raport sexual cu partea vătămată la data

de 15 august 2000, în canal, deși cunoșteau că acesta este minoră, fiind și

bolnavă mintal.

În declarația pe care partea

vătămată a dat-o a precizat că inculpații, după ce au avut raport sexual cu ea,

ia dat să consume băuturi alcoolice.

Împotriva hotărârii pronunțate

inculpații au declarat apel cu motivarea că pedepsele aplicate sunt prea aspre.

Prin decizia penală nr. 402 din 25

septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile

inculpaților.

Hotărârea mai sus menționată a fost

recurată în termen legal de inculpații C.I. și C.G.

Criticile formulate de inculpați își

găsesc sediul în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate.

Din examinarea probelor și

lucrărilor din dosar se constată că instanța de apel a reținut corect situația

de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestate de

inculpați și au făcut, de asemenea, o corectă încadrare juridică a faptei

reținute.

Totodată, se constată că instanța a

individualizat în mod just pedepsele în raport de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite,

asupra unui minor, cu capacitate de exercițiu restrânsă, bolnavă psihic și al

persoanei inculpaților recurenți, cu antecedente penale și în vârstă, astfel

justificându-se aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al

sancțiunii prevăzută de art. 197 C. pen., în vederea realizării corecte a

scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare

a inculpaților și prevenirea de noi infracțiuni.

Examinând cauza, Curtea constată că

nu există nici un motiv de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.

În consecință, recursurile vor fi

respinse ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpații C.I. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 402 din 25 septembrie

2002 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.300.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 martie 2003.