ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 21

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu au fost condamnați între alții

următorii inculpați:

- în baza art. 12 pct. 1 și 2 lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

- în baza art. 13 pct. 1 și 4 din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive de la 21 decembrie 2002 la zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

- în baza art. 12 pct. 1 și 2 lit.

a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

- în baza art. 13 pct. 1 și 4 din

Legea nr. 678/2001, raportat la art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive de la 4 decembrie 2002 la zi.

S-a menținut liberarea condiționată

pentru restul neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 9 luni, aplicată prin

sentința penală nr. 360 din 23 martie 1998 a Judecătoriei Giurgiu.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În cauză au mai fost condamnați

inculpații M.N., B.I.R. și N.F.

În fapt s-au reținut următoarele:

În luna noiembrie 2002 inculpații S.M.

și C.M.S. au găzduit și exploatat pe minora D.V.A., în vârstă de 16 ani, pe

care au obligat-o să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, contra unor

sume de bani pe care le luau inculpații.

Minora a fost racolată în acest scop

de inculpatul S.M.

S-a mai reținut că ambii inculpați

știau ce vârstă are minora, întrucât atunci când a ajuns acasă la inculpați

minora le-a spus că are 16 ani. S-a reținut de asemenea că minora a fost ținută

cu forța în locuința inculpaților, fiind în permanență supravegheată și

amenințată.

În luna iunie 2002, inculpatul B.I.R.

a racolat-o pe B.M.M., pe care a indus-o în eroare că o va ajuta să plece în

Spania să muncească. Împreună cu inculpatul N.F. a dus-o pe partea vătămată la

locuința lui S.M. și C.M.S., care i-au plătit pentru ea 200 dolari S.U.A.

Partea vătămată a fost găzduită mai

multe zile de S.M. și C.M.S., timp în care a fost obligată de aceștia să se

prostitueze. În tot acest timp B.M.M. a fost păzită de inculpați sau de alte

persoane.

Inculpatul S.M. s-a ocupat de

obținerea pașaportului pentru ca partea vătămată să poată pleca în Spania,

pentru a practica prostituția.

După câteva zile B.M.M. a fost

preluată de numitul C. și cazată la locuința inculpatei M.N., împreună cu alte

fete, printre care și minora D.M., pe care, S.M. a dus-o la numitul T., de unde

a fost preluată de inculpata M.N.

Cele două părți vătămate nu au putut

să plece din locuința lui M.N., care le supraveghea permanent și le încuia în

casă atunci când pleca și nici nu au putut să comunice cu cineva, apartamentul

neavând post telefonic.

Ulterior D.M. și B.M.M. au fost

trimise în Spania cu un autobuz al firmei L.T. SRL, fiind escortate de C.C. și

C.L. În Spania au fost preluate de numitul R.T., concubinul inculpatei M.N.

Acesta le-a păzit tot timpul,

însoțindu-le în cluburi de noapte din Spania, pentru ca ulterior să le pună să

practice prostituția în stradă, până când au reușit să fugă și s-au întors în

țară.

S-a reținut că în drept faptele

inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001.

Prin decizia penală nr. 265 din 15

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au

respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.M., C.M.S., precum și

cel declarat de inculpatul B.I.

Inculpații S.M. și C.M.S. au

declarat recurs.

În recursul declarat de inculpata C.M.S.

s-a susținut că încadrarea juridică a faptei este greșită și s-a solicitat

schimbarea acesteia în dispozițiile art. 329

1

C. pen.

În recursul declarat de inculpatul S.M.

s-a arătat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent, astfel

încât se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale. S-a mai susținut că se impune achitarea inculpatului, întrucât

încadrarea juridică dată faptelor în alin. (1) pct. 1 și 2 și art. 13 pct. 1 și

4, nu se regăsește în Legea nr. 678/2001, art. 12 și art. 13, având alineate și

nu puncte.

S-a susținut de asemenea că s-a

comis o gravă eroare de fapt, întrucât inculpatul S.M. nu a fost implicat în

nici un fel astfel încât se impunea a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

S-a solicitat de asemenea schimbarea

încadrării juridice în art. 329 alin. (2) C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat ca,

având în vedere contribuția minoră a inculpatului la comiterea faptelor să se

rețină dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și să se reducă pedeapsa.

Din examinarea cauzei rezultă că

recursurile nu sunt fondate.

Astfel este nefondată critica

formulată de inculpatul S.M. că urmărirea penală a fost efectuată de un organ

necompetent întrucât din actele dosarului rezultă că urmărirea penală a fost

efectuată, conform art. 21 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 209 alin.

(3) C. proc. pen., de procuror, toate actele purtând semnătura acestuia.

Susținerea aceluiași inculpat că a

fost condamnat pentru infracțiuni care nu există în Legea nr. 678/2001, este de

asemenea nefondată.

În mod evident menționarea pct. 1 și

2 lit. a) la art. 12 și pct. 1 și 4 la art. 13, în condițiile în care în

dispozitivul hotărârii se precizează că inculpatul este condamnat, pentru

infracțiunea de trafic de persoane, constituie o simplă eroare materială, în

sensul că s-a scris punct în loc de alineat.

Este de asemenea nefondată

susținerea inculpatului S.M., în sensul că nu a participat la comiterea

faptelor.

Din declarațiile numitelor B.M.M., D.M.

și D.V.A., rezultă cu certitudine comiterea faptelor de către inculpat,

inclusiv împrejurarea că acesta a știut că D.M. este minoră.

Având în vedere ansamblul probelor

administrate se constată că situația de fapt a fost corect reținută, astfel

încât nu s-a comis o gravă eroare de fapt, așa cum a susținut inculpatul,

vinovăția inculpatului fiind corect reținută.

Critica formulată de ambii inculpați

sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei este de asemenea

neîntemeiată.

Astfel, din probele administrate

rezultă că recrutarea părților vătămate, cazarea, transportarea, transferarea

acestora, făcute în scopul exploatării acestora prin obligarea lor la

practicarea prostituției, s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora și prin

amenințare, modalități specifice infracțiunii de trafic de persoane,

incriminate de Legea nr. 678/2000.

Ori, în cazul infracțiunii de

proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., recrutarea în vederea

practicării prostituției și traficul de persoane în acest scop se realizează cu

consimțământul persoanei recrutate sau traficate.

Se apreciază ca fiind nefondat

motivul de recurs privitor la greșita individualizare a pedepsei în ceea ce-l

privește pe inculpatul S.M., pedeapsa fiind just individualizată în raport de

pericolul social ridicat al faptelor determinat de modalitatea și împrejurările

în care au fost comise, dar și de împrejurarea că inculpatul este recidivist.

Constatând că nu există nici un

motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va

respinge recursurile ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Se va deduce arestarea preventivă la

zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M.S.

și S.M., împotriva deciziei penale nr. 265 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada

arestării preventive de la 2 decembrie 2002 la 17 iunie 2004, pentru inculpatul

S.M. și de la 4 decembrie 2002 la 17 iunie 2004, pentru inculpata C.M.S.

Obligă pe recurentul inculpat S.M. să plătească statului

800.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurenta inculpată C.M.S.

să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.