ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu au fost condamnați între alții următorii inculpați: 1. S.M. după cum urmează: - în baza art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. - în baza art. 13 pct. 1 și 4 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 decembrie 2002 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. 2. C.M.S. după cum urmează: - în baza art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

- în baza art. 13 pct. 1 și 4 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 decembrie 2002 la zi. S-a menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 9 luni, aplicată prin sentința penală nr. 360 din 23 martie 1998 a Judecătoriei Giurgiu.

S-a menținut starea de arest a inculpatei. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză au mai fost condamnați inculpații M.N., B.I.R. și N.F. În fapt s-au reținut următoarele: În luna noiembrie 2002 inculpații S.M. și C.M.S. au găzduit și exploatat pe minora D.V.A., în vârstă de 16 ani, pe care au obligat-o să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, contra unor sume de bani pe care le luau inculpații. Minora a fost racolată în acest scop de inculpatul S.M. S-a mai reținut că ambii inculpați știau ce vârstă are minora, întrucât atunci când a ajuns acasă la inculpați minora le-a spus că are 16 ani. S-a reținut de asemenea că minora a fost ținută cu forța în locuința inculpaților, fiind în permanență supravegheată și amenințată.

În luna iunie 2002, inculpatul B.I.R. a racolat-o pe B.M.M., pe care a indus-o în eroare că o va ajuta să plece în Spania să muncească. Împreună cu inculpatul N.F. a dus-o pe partea vătămată la locuința lui S.M. și C.M.S., care i-au plătit pentru ea 200 dolari S.U.A. Partea vătămată a fost găzduită mai multe zile de S.M. și C.M.S., timp în care a fost obligată de aceștia să se prostitueze. În tot acest timp B.M.M. a fost păzită de inculpați sau de alte persoane. Inculpatul S.M. s-a ocupat de obținerea pașaportului pentru ca partea vătămată să poată pleca în Spania, pentru a practica prostituția. După câteva zile B.M.M. a fost preluată de numitul C. și cazată la locuința inculpatei M.N., împreună cu alte fete, printre care și minora D.M., pe care, S.M.

a dus-o la numitul T., de unde a fost preluată de inculpata M.N. Cele două părți vătămate nu au putut să plece din locuința lui M.N., care le supraveghea permanent și le încuia în casă atunci când pleca și nici nu au putut să comunice cu cineva, apartamentul neavând post telefonic. Ulterior D.M. și B.M.M. au fost trimise în Spania cu un autobuz al firmei L.T. SRL, fiind escortate de C.C. și C.L. În Spania au fost preluate de numitul R.T., concubinul inculpatei M.N. Acesta le-a păzit tot timpul, însoțindu-le în cluburi de noapte din Spania, pentru ca ulterior să le pună să practice prostituția în stradă, până când au reușit să fugă și s-au întors în țară. S-a reținut că în drept faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001.

Prin decizia penală nr. 265 din 15 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.M., C.M.S., precum și cel declarat de inculpatul B.I. Inculpații S.M. și C.M.S. au declarat recurs. În recursul declarat de inculpata C.M.S. s-a susținut că încadrarea juridică a faptei este greșită și s-a solicitat schimbarea acesteia în dispozițiile art. 329 1 C. pen. În recursul declarat de inculpatul S.M. s-a arătat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent, astfel încât se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. S-a mai susținut că se impune achitarea inculpatului, întrucât încadrarea juridică dată faptelor în alin. (1) pct. 1 și 2 și art. 13 pct. 1 și 4, nu se regăsește în Legea nr. 678/2001, art. 12 și art. 13, având alineate și nu puncte.

S-a susținut de asemenea că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât inculpatul S.M. nu a fost implicat în nici un fel astfel încât se impunea a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a solicitat de asemenea schimbarea încadrării juridice în art. 329 alin. (2) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat ca, având în vedere contribuția minoră a inculpatului la comiterea faptelor să se rețină dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și să se reducă pedeapsa. Din examinarea cauzei rezultă că recursurile nu sunt fondate. Astfel este nefondată critica formulată de inculpatul S.M. că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent întrucât din actele dosarului rezultă că urmărirea penală a fost efectuată, conform art. 21 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., de procuror, toate actele purtând semnătura acestuia. Susținerea aceluiași inculpat că a fost condamnat pentru infracțiuni care nu există în Legea nr. 678/2001, este de asemenea nefondată. În mod evident menționarea pct. 1 și 2 lit. a) la art. 12 și pct. 1 și 4 la art. 13, în condițiile în care în dispozitivul hotărârii se precizează că inculpatul este condamnat, pentru infracțiunea de trafic de persoane, constituie o simplă eroare materială, în sensul că s-a scris punct în loc de alineat. Este de asemenea nefondată susținerea inculpatului S.M., în sensul că nu a participat la comiterea faptelor. Din declarațiile numitelor B.M.M., D.M. și D.V.A., rezultă cu certitudine comiterea faptelor de către inculpat, inclusiv împrejurarea că acesta a știut că D.M.

este minoră. Având în vedere ansamblul probelor administrate se constată că situația de fapt a fost corect reținută, astfel încât nu s-a comis o gravă eroare de fapt, așa cum a susținut inculpatul, vinovăția inculpatului fiind corect reținută. Critica formulată de ambii inculpați sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei este de asemenea neîntemeiată. Astfel, din probele administrate rezultă că recrutarea părților vătămate, cazarea, transportarea, transferarea acestora, făcute în scopul exploatării acestora prin obligarea lor la practicarea prostituției, s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora și prin amenințare, modalități specifice infracțiunii de trafic de persoane, incriminate de Legea nr. 678/2000.

Ori, în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., recrutarea în vederea practicării prostituției și traficul de persoane în acest scop se realizează cu consimțământul persoanei recrutate sau traficate. Se apreciază ca fiind nefondat motivul de recurs privitor la greșita individualizare a pedepsei în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M., pedeapsa fiind just individualizată în raport de pericolul social ridicat al faptelor determinat de modalitatea și împrejurările în care au fost comise, dar și de împrejurarea că inculpatul este recidivist. Constatând că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce arestarea preventivă la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M.S. și S.M., împotriva deciziei penale nr. 265 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 2 decembrie 2002 la 17 iunie 2004, pentru inculpatul S.M. și de la 4 decembrie 2002 la 17 iunie 2004, pentru inculpata C.M.S. Obligă pe recurentul inculpat S.M. să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurenta inculpată C.M.S. să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.