ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1753/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 4

iulie 2002 a Tribunalului Mehedinți au fost condamnați inculpații:

- H.A. la 6 ani închisoare în baza

art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2

pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

192 alin. (2) și art. 20 raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i),

ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a

executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

- H.N.L. la 6 ani închisoare în baza

art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la

două pedepse de câte 2 ani închisoare în temeiul art. 192 alin. (2) și art. 20

raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), ambele cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

Au fost contopite pedepsele aplicate

acestui inculpat, dispunându-se ca în final H.N.L. să execute 6 ani închisoare.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere

de la 30 iunie 2002 pentru inculpatul H.A., și de la 31 ianuarie 2002 pentru

coinculpatul H.N.L., la zi.

Sub aspectul laturii civile,

inculpații au fost obligați să plătească părții civile R.N. suma de 3.000.000

lei despăgubiri civile și 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 29 ianuarie 2001,

inculpații H.A. și H.N.L., în jurul orelor 20,00, au pătruns prin escaladare în

locuința părții vătămate R.N. (știind că victima locuiește singură) i-au

aplicat lovituri cu pumnii și i-au luat 2.500.000 lei.

S-a mai reținut că după ce a fost

agresată, partea vătămată s-a deplasat la locuința fratelui său, care era grav

bolnav, iar de aici s-a reîntors la domiciliul său, însoțit de martorii M.M. și

R.I.D., găsindu-i pe cei doi inculpați în curtea casei, în timp ce scoteau

dintr-un șopron saci cu îngrășăminte chimice.

Fiind surprinși de partea vătămată

și cei doi martori, inculpații au fugit, însă H.A. a fost prins.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor M.M., R.I.D., H.G.,

H.D., M.C. și H.I., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 508 din 14 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mehedinți, a desființat în parte hotărârea atacată și a

aplicat un spor de pedeapsă de câte 2 ani închisoare, în final cei doi

inculpați urmând a executa câte 8 ani închisoare.

De asemenea, a fost menținută

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 510 zile, rămas neexecutat

de către inculpatul H.A. din sentința penală nr. 197/1997 a Tribunalului

Mehedinți.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și au fost respinse apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii inculpatul

H.N.L. a declarat recurs prin care a criticat hotărârile pronunțate sub

aspectul încadrării juridice a faptei, învederând că greșit a fost condamnat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și sub aspectul

individualizării pedepsei cu privire la care a solicitat reducerea acesteia.

Recursul este fondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de fond și de apel au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, însă în ceea

ce privește încadrarea juridică a faptei, în partea referitoare la săvârșirea

tentativei la infracțiunea de furt calificat și la infracțiunea de violare de

domiciliu, hotărârile pronunțate sunt greșite.

În cazul în care s-a comis o

tentativă de furt calificat, prin efracție, escaladare (cazul în speță) sau

prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase,

există o singură infracțiune complexă, aceea prevăzută de art. 208 și art. 209

lit. i) C. pen., în conținutul acesteia incluzându-se, potrivit prevederilor

art. 41 alin. (3) C. pen. și acțiunea care constituie violarea de domiciliu.

Dacă au fost sesizate cu judecarea

atât o tentativă la infracțiunea de furt calificat, cât și a celei de violare

de domiciliu, instanțele aveau obligația să reîncadreze, în drept, faptele în

dispozițiile art. 208 și art. 209 lit. i) C. pen. (evident și cu celelalte

agravante ale art. 209 în cazul existenței acestora) fără a dispune achitarea

pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Neprocedând astfel, în speță, au

fost pronunțate hotărâri nelegale, motiv pentru care sub acest aspect recursul

declarat de inculpatul H.N.L. va fi admis, extinzându-se efectul acestui recurs

și cu privire la coinculpatul H.A., conform art. 385

7

C. proc. pen.,

se va schimba încadrarea juridică a faptelor din art. 20 raportat la art. 208

și art. 209 lit. a), g) și i) și art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, în art. 20 raportat la art. 208 și

art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text

în baza căruia inculpații vor fi condamnați la câte 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se va contopi această pedeapsă cu cea de 6 ani închisoare,

aplicată inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aceștia

urmând a executa pedeapsa cea mai grea.

Totodată, se va reduce sporul de

pedeapsă aplicat, corespunzător noii încadrări juridice dată faptelor, de la 2

ani închisoare la câte un an închisoare, în final fiecare dintre inculpați

urmând a executa câte 7 ani închisoare.

Referitor la cuantumul pedepselor

aplicate, Curtea constată că au fost respectate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele de fond și de apel ținând seama atât

de pericolul social concret al faptelor comise (pericol ce rezidă din modul în

care a fost concepută activitatea infracțională, urmările acesteia precum și

împrejurarea că inculpații au vizat o persoană care locuia singură, este

învârstă și în imposibilitate de a se apăra), cât și de datele ce

caracterizează persoana făptuitorilor, ambii recidiviști, cu condamnări penale

anterior pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, motiv pentru care

sub acest aspect hotărârile sunt temeinice.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor, inclusiv cea referitoare la nereținerea liberării condiționate

pentru restul de pedeapsă de 510 zile rămas neexecutat de către inculpatul

H.A., din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 197/1997 a Tribunalului

Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul H.N.L. împotriva deciziei penale nr. 508 din 14 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 173 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Mehedinți, numai cu

privire la încadrarea juridică a faptelor de furt calificat și de violare de

domiciliu, precum și la sporul de pedeapsă aplicat.

Extinde efectele recursului declarat

și cu privire la inculpatul H.A.

Schimbă încadrarea juridică a

faptelor privind tentativa de furt calificat și violare de domiciliu din art.

20, art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 20, art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe

inculpați la câte 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpații H.N.L. și H.A. vor executa pedeapsa cea mai grea de

câte 6 ani închisoare.

Reduce sporul de pedeapsă aplicat

prin decizia penală recurată, în final inculpații H.N.L. și H.A., urmând să

execute câte 7 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2003.