ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1433/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1433/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea
contenciosului administrativ, la data de 4 august 2003, reclamantul M.F. a
solicitat modificarea hotărârii nr. 5014 din 12 iunie 2003, în sensul admiterii
cererii și acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu
12 august 2002, întrucât în perioada 14 noiembrie 1951 și 14 noiembrie 1954, a satisfăcut serviciul militar la o unitate militară cu profil de construcții.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 346 din 22 septembrie
2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 5014 din 12 iunie
2003 a Casei Județene de Pensii Mureș și a obligat pârâta să emită o nouă
hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al
prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 noiembrie 1951 –
14 noiembrie 1954 și să i se acorde drepturile conferite de această lege,
începând cu 12 august 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că petentul a satisfăcut stagiul militar în Beiuș, unitate
militară cu profil de construcții, pe perioada cuprinsă între 14 noiembrie 1951
și 14 noiembrie 1954 și că sunt îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002,
motiv pentru care beneficiază de drepturile instituite prin această lege.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând casarea hotărârii
atacate și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta și-a susținut propunerea
de casare a hotărârii judecătorești atacate, reiterând apărările formulate în
prima instanță și arătând în esență că perioada de stagiu militar efectuată în
unitățile militare nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile
militare au făcut parte (și fac și în continuare parte din Ministerul Forțelor
Armate) și că raționamentul acordării drepturilor, anumitor categorii de
persoane care au efectuat activități în cadrul Direcției Generale a Serviciului
Muncii, în perioada 1950 – 1961, este că această categorie de persoane a fost
supusă unor tratamente diferențiate.
Recursul se va admite, în sensul
celor ce urmează și în temeiul următoarelor considerente:
În conformitate cu dispozițiile
Legii nr. 309/2002, s-au acordat drepturile compensatorii prevăzute de acest
act normativ, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției
Generale a Serviciilor Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Din analiza dosarului rezultă că
prima instanță a admis cererea de chemare în judecată, având în vedere exclusiv
livretul militar depus ca probă, de către reclamant, în care este menționat că
a satisfăcut stagiul militar în U.M. 04512 Craiova și U.M. 01250 Beiuș.
Or, din această unică dovadă administrată
în sprijinul acțiunii reclamantului, nu reiese decât perioada și unitatea
militară, fără să se fi probat în vreun mod, apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, pentru a se verifica incidența dispozițiilor Legii nr.
309/2002.
Ținând cont că practic instanța și-a
fundamentat soluția, pe un probatoriu neconcludent și incomplet, cenzurând
legalitatea actului administrativ contestat, fără a clarifica situația de fapt
dedusă judecății și existența certă a pretinsului drept recunoscut de lege,
vătămat, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și, în baza art. 312
alin. (1) teza I și a art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza, spre rejudecare,
la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta
probatoriul, prin orice mijloc de dovadă admis de lege (eventual pe baza unor
verificări la U.M. 02405 Pitești sau la Arhivele Naționale), în vederea stabilirii dacă în perioada 14 noiembrie 1951 – 14 noiembrie
1954, intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de
muncă organizat în acest scop, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 346 din 22 septembrie
2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 aprilie 2004.