ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1600/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Mureș, la data de 6 ianuarie 2004, reclamantul P.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 3178 din 12 mai 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 5 aprilie 1956 - 17 aprilie 1957 a efectuat stagiul militar, într-o unitate de construcții din Timișoara, iar de la 17 aprilie 1957, până la lăsarea la vatră - 30 aprilie 1958, a fost transferat într-o unitate de construcții, în București, această ultimă perioadă nefiind recunoscută de Casa Județeană de Pensii Mureș.

Prin sentința civilă nr. 55 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș. A dispus anularea hotărârii nr. 3178 din 12 mai 2003 și obligarea pârâtei, la emiterea unei noi hotărâri, care să constate că în perioada 5 aprilie 1956 - 30 aprilie 1958, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 al Legii nr. 309/2002, fiind îndreptățit la drepturile specifice, conform dispozițiilor art. 2, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că livretul militar certifică executarea de către reclamant, a stagiului militar, în funcția de „constructor”, în detașamentul Timișoara, în perioada 17 aprilie 1956 - 17 aprilie 1957 și în U.M.

01251 București, în perioada 17 aprilie 1957 - 30 aprilie 1958 Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, care a motivat, în esență, că perioada efectuată în unități militare nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare făceau parte din Ministerul Forțelor Armate, și nicidecum din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este întemeiat. Art. 1 din Legea nr. 309/2002 prevede că „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”. Astfel, perioada efectuată în unitățile militare nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare făceau parte din Ministerul Forțelor Armate, și nicidecum din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Din livretul militar al reclamantului rezultă că în perioada 17 aprilie 1957 - 30 aprilie 1958, acesta a efectuat stagiul militar, la o unitate militară, și nu la un detașament de muncă, situație în care acesta nu beneficiază pentru perioada respectivă, de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Față de considerentele mai sus expuse, recursul de față urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și în fond, a respingerii acțiunii formulate de P.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 55 din 23 februarie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de P.L., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.