ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4649/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 494 din 13

februarie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 2010/P/2002, Tribunalul Galați

a respins ca nefondată cererea condamnatului G.D., privind întreruperea

executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

31/1997 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 165 din 2

iunie 1997 a Curții de Apel Galați.

Condamnatul a fost obligat și la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, în

fapt, instanța a reținut că starea sănătății invocată de petiționar nu este

afectată de maladii al căror tratament să nu se poată face în rețeaua sanitară

a penitenciarelor pentru a fi imposibilă continuarea executării pedepsei.

În cauză, s-a efectuat expertiza

medico-legală care a concluzionat în acest sens, constatând o stare de

hipertensiune post accident vascular ce necesită tratament medicamentos

hipotensor.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 181/A din 27 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 291/2003, de

respingere ca nefondată a apelului declarat de condamnat, a confirmat punctul

de vedere al primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs considerând că prin respingerea cererii

sale s-a făcut o greșită aplicare a legii

[

(art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen.)]. Condamnatul a solicitat casarea celor două hotărâri și admiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei pe durata necesară efectuării unui

tratament pentru însănătoșire.

Curtea examinând hotărârile atacate

în raport de critica formulată constată că, având în vedere concluzia

expertizei medico-legale, aceasta are un caracter nefondat, soluția fiind

corectă.

Fără a minimaliza gravitatea stării

de tensiune, consecutivă unui accident vascular cerebral, singura soluție

corectă, în ceea ce privește cererea condamnatului, este aceea pronunțată.

Astfel s-a cerut întreruperea

executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 455 C. proc. pen., în

referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., care arată că pedeapsa poate fi

întreruptă dacă se evidențiază o boală care îl pune pe arestat în

imposibilitate să continue executarea pedepsei.

În cauză nu se constată o astfel de

situație, recomandarea pentru bolnav fiind tratamentul medicamentos, care se

poate administra în aceleași condiții, acasă, la spital sau la Spitalul

Penitenciar.

În consecință, recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., cu consecințele prevăzute de art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 181 din 27 martie

2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.