ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 475 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondată, cererea condamnatului C.G. de întrerupere a executării pedepsei de 23 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Galați prin sentința penală nr. 1644/1993. Din considerentele hotărârii pronunțate, rezultă că motivul de întrerupere a executării pedepsei invocat de condamnat, boala de care suferă și care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, nu întrunește condițiile cerute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., respectiv de a fi constatat pe baza unei expertize medico-legale. Așa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală al Serviciului de Medicină Legală al Județului Dâmbovița, condamnatul C.G.

prezintă diagnosticul litiază renală dr. Hidrpnefroză secundară. Afecțiunile de care suferă sus-numitul, beneficiază de tratament în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor cu reevaluare și reinternare periodică în Spitalul Penitenciar București. Apelul condamnatului împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 120 din 10 martie 2003 a Curții de apel București. Instanța de control judiciar a reținut că, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală, hotărârea aplicată este legală și temeinică. Împotriva deciziei penale menționate condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și întreruperea executării pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că, cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Așadar, cazul de întrerupere invocat subsumează condițiile existenței unei boli, care să îl pună pe condamnat în imposibilitate de a executa pedeapsa, iar această situație să fie constatată pe baza unei expertize medico-legale. Actul medico-legal prevăzut de lege și administrat în cauză relevă, așa cum s-a arătat că, deși condamnatul prezintă unele afecțiuni, acestea nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, fiind tratabile în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

Față de cele ce preced, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar acesta obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclusă suma reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 120 din 10 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 octombrie 2003 .