ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 475 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondată, cererea

condamnatului C.G. de întrerupere a executării pedepsei de 23 ani închisoare,

aplicată de Tribunalul Galați prin sentința penală nr. 1644/1993.

Din considerentele hotărârii

pronunțate, rezultă că motivul de întrerupere a executării pedepsei invocat de

condamnat, boala de care suferă și care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa, nu întrunește condițiile cerute de art. 453 lit. a) C. proc. pen.,

respectiv de a fi constatat pe baza unei expertize medico-legale.

Așa cum rezultă din Raportul de

expertiză medico-legală al Serviciului de Medicină Legală al Județului

Dâmbovița, condamnatul C.G. prezintă diagnosticul litiază renală dr.

Hidrpnefroză secundară.

Afecțiunile de care suferă sus-numitul,

beneficiază de tratament în rețeaua sanitară a Direcției Generale a

Penitenciarelor cu reevaluare și reinternare periodică în Spitalul Penitenciar

București.

Apelul condamnatului împotriva

acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 120 din

10 martie 2003 a Curții de apel București.

Instanța de control judiciar a

reținut că, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală,

hotărârea aplicată este legală și temeinică.

Împotriva deciziei penale menționate

condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

și întreruperea executării pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 453 lit. a) C. proc.

pen., cu referire la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi

întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că, cel

condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

Așadar, cazul de întrerupere invocat

subsumează condițiile existenței unei boli, care să îl pună pe condamnat în

imposibilitate de a executa pedeapsa, iar această situație să fie constatată pe

baza unei expertize medico-legale.

Actul medico-legal prevăzut de lege

și administrat în cauză relevă, așa cum s-a arătat că, deși condamnatul

prezintă unele afecțiuni, acestea nu îl pun în imposibilitate de a executa

pedeapsa, fiind tratabile în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

Față de cele ce preced, recursul

condamnatului va fi respins ca nefondat, iar acesta obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclusă suma reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 120 din 10 martie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

15 octombrie 2003 .