ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2631/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 646

din 12 iunie 2009 a Tribunalului București a fost condamnat între

alții inculpatul F.M. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință

a fost condamnat la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art. 33-34 C. pen. s-a

dispus să execute 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat

din pedeapsă durata arestului preventiv de la 2 februarie 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 s-au confiscat de la inculpatul F.M. sumele de 200 lei și

respectiv 30.992 lei provenite din infracțiune.

Pentru a hotărî astfel

instanța fondului a reținut că inculpatul F.M. a vândut în

perioada octombrie 2007 ­februarie 2008 în mod repetat, în realizarea

aceleiași rezoluții, droguri de mare risc (heroină).

Operațiile cu droguri erau săvârșite de inculpat într-o

rulotă ce-i aparținea, parcată în fața locuinței sale.

Acțiunile inculpatului au fost supravegheate de organele de organele de

urmărire penală iar drogurile vândute au fost supuse unor analize

tehnico-științifice care au confirmat prin rapoarte

tehnico-științifice că substanța vândută de acesta

este heroină.

S-a mai reținut că

activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă în

ziua de 1 februarie 2008 când acesta a fost oprit în trafic în București

în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Peugeot 407 cu număr de

înmatriculare pe care-l conducea fără a avea permis de conducere.

Cu această ocazie în

autoturismul condus de inculpat s-au găsit pungi conținând

heroină în greutate de 8,20 grame și respectiv 5,52 grame pe care a

încercat să le distrugă.

Prin decizia penală nr. 17/A

din 4 august 2009 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

inculpatului F.M. care a criticat hotărârea fondului pentru pedeapsa pe

care a considerat-o prea severă în raport de atitudinea lui sinceră

de recunoaștere a faptelor și de cantitatea relativ mică de

droguri pe care a traficat-o.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care a cerut casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la

individualizarea pedepsei.

A solicitat reducerea pedepsei

aplicate prin aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a reținut că recursul nu

este fondat.

Instanțele au reținut o

corectă stare de fapt în acord cu probele administrate. Încadrarea

juridică este legală iar pedeapsa este just individualizată.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din

infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi

penale denunță și facilitează identificarea și

tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de

reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În

sensul reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate pentru aceleași

motive sunt și prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 invocate de

recurent.

Din examinarea adreselor nr. 2497/D/P/2009

și nr. 2720/D/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., aflate la filele 24 și 32

(dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) rezultă că

inculpatul a formulat denunțuri penale care însă nu s-au finalizat cu

tragerea la răspundere penală a unei persoane denunțate iar în

alt caz urmărirea penală fusese începută față de

persoana denunțată.

Așa fiind denunțurile

inculpatului nu întrunesc condițiile de facilitare a identificării

și tragerii la răspundere ale altor persoane care ar fi

săvârșit infracțiuni, condiții prevăzute de lege. Prin

urmare nu există temeiurile pentru reducerea limitelor de pedeapsă

așa cum solicită re curentul inculpat.

Văzând și prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea a respins recursul

inculpatului.

În continuare condamnatul a

înțeles a exercita și calea de atac extraordinară a

contestației în anulare.

S-au invocat prevederile art. 385

lit. e) în sensul că nu a fost audiat la nivelul instanțelor de apel

și recurs.

I.C.C.J., instanță

competentă în a se pronunța pe această cale de atac

extraordinară, va examina motivul de contestație invocat numai în

măsura în care se va constata că cererea a fost făcută în

termenul prevăzut de lege, totul fiind circumscris procedurii admiterii în

principiu prev. de art. 391 C. proc. pen.

Ori este de observat că dezbaterea

pe fond a pricinii sale s-a concretizat în cele trei grade de jurisdicție

cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv în speță, este astfel

incident termenul de 10 zile de introducere de către persoana în

cauză a contestației, calculat de la începerea executării – art.

388 C. proc. pen., care coincide cu data rămânerii definitive a

hotărârii, iar din acest punct de vedere calea extraordinară de atac

este de constatat ca fiind tardiv introdusă.

Concret, pronunțarea deciziei pe

care o atacă s-a realizat la 29 ianuarie 2010 iar exercitarea contestației,

luând în calcul data ștampilei de pe scrisoarea de înaintare, este 10

februarie 2010, așadar cu depășirea termenului de 10 zile.

În aceste condiții sunt de prisos

orice alte detalieri, accesul într-o astfel de cale extraordinară de atac

este permis dar cu respectarea unor minime condiționări procesuale,

cum este și cea a termenului de introducere, care nefiind respectat este

de respins contestația ca inadmisibilă, pe procedura

admisibilității în principiu, conform art. 391 C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul F.M. împotriva deciziei penale nr. 320

din 29 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie

2010.