ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2256/2009

Examinând recursurile de față, constată: Prin Sentința penală nr. 1490/F din 23 decembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe următorii inculpați: 1. I.J. la 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. 2. F.M.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită în cauză cu restul de 1 an, 10 luni și 20 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1635 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei sector 4 București și s-a aplicat conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 4 mai 2008 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei din 28 februarie 2008 emis de Judecătoria sector 4. În baza art. 17 alin. (1) și 18 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,33 gr. heroină în amestec cu cafeină și griseofulvin și s-a dispus distrugerea acesteia. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-au reținut următoarele: Din data de 25 martie 2007, inculpatul F.M. execută în Penitenciarul București Jilava o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1653/2007 a Judecătoriei sector 4 București. Începând cu luna martie 2008 inculpatul a fost vizitat în repetate rânduri de inculpata I.J. Întrucât existau informații că aceasta din urmă ar introduce droguri în penitenciar cu ocazia vizitelor făcute, s-a procedat la o supraveghere mai atentă a celor doi inculpați.

În ziua de 4 mai 2008, în jurul orei 13,00, inculpata a venit la Penitenciarul Jilava pentru a-l vizita pe inculpatul F.M. Acesta a fost scos din cameră sub supravegherea martorului I.G. și condus în sectorul vizite. Pe traseu, inculpatul nu a intrat în contact cu nicio persoană. În continuare, i s-a permis accesul în camera de vizite și inculpatei I.J. Cei doi au fost așezați la o masă poziționată în așa fel încât să permită supravegherea acestora. Pe timpul vorbitorului, între inculpați au avut loc gesturi de tandrețe, aceștia sărutându-se și ținându-se de mâini. La un moment dat, martorul I.G. a observat că inculpata I.J. ține strânse ultimele trei degete de la mâna dreaptă, iar celelalte două larg deschise.

La scurt timp, inculpatul F.M. a încercat să introducă în gură o bucată de ciocolată. Martorii I.G., S.A. și S.A., funcționari din cadrul penitenciarului, au intervenit, dându-și seama că inculpatul primise drogurile și că încerca să le introducă în gură odată cu ciocolata. Inculpatul a fost imobilizat, i s-a desfăcut palma mâinii drepte în care s-a găsit o punguță conținând o pulbere și o alta în care se găseau 5 comprimate rotunde. Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că în prima punguță se găseau 0,44 gr. pulbere ce conținea heroină, cafeină și griseofulvin. Instanța a reținut că fapta inculpatei I.J. de a introduce, la data de 4 mai 2008, în incinta unui loc de detenție, cantitatea de 0,44 gr.

pulbere ce conține heroină, pe care a predat-o ulterior inculpatului F.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 14 lit. c) din aceiași lege. Referitor la inculpatul F.M. s-a reținut că nu există niciun indiciu că intenționa să efectueze ulterior operațiuni ce intră în categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Având în vedere că inculpatul a declarat că intenționa să consume drogurile, instanța a reținut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ.

Cum infracțiunea a fost comisă în timpul executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală din 31 iulie 2007 a Judecătoriei sectorului 4, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, cantitatea de droguri traficată, poziția procesuală a fiecărui inculpat și celelalte circumstanțe personale. S-a apreciat că, față de lipsa antecedentelor penale, se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei I.J. Inculpații au declarat apel împotriva sentinței susținând că se impune a se dispune achitarea întrucât nu au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 36/A din 18 februarie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar nerecunoașterea faptelor de către inculpați este în contradicție cu toate probele administrate în cauză. De asemenea, s-a reținut că pedepsele au fost just individualizate. Inculpații au declarat recurs în termen. Recursul inculpatei I.J. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc.

pen. susținându-se, în principal, că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât din probele administrate nu rezultă că a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 86 1 C. proc. pen. având în vedere starea de sănătate a inculpatei și faptul că are trei copii minori. Recursul declarat de inculpatul I.M.F. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se reducerea pedepsei. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. Astfel, din rapoartele funcționarilor penitenciarului și din declarațiile date de aceștia în fața instanței rezultă că în timpul vizitei cei doi inculpați s-au luat de mână, la un moment dat martorul I.G.

a sesizat că inculpata I.J. ținea trei degete de la mână strânse și, la scurt timp, inculpatul F.M. a rupt o bucată de ciocolată ce se afla pe masă. În timp ce se pregătea să introducă ciocolată în gură au intervenit funcționarii penitenciarului, care l-au imobilizat, i-au desfăcut mâna dreaptă și au găsit o punguliță în care erau ambalate alte două, iar în una dintre acestea se afla o pulbere conținând heroină. Susținerea inculpatului F.M. în sensul că drogurile i-au fost date de alt deținut în drum spre sectorul de vizite nu este confirmată de nicio probă și, în consecință, nu poate servi la aflarea adevărului. De altfel, din declarațiile funcționarilor penitenciarului rezultă că până la intrarea în camera de vizite inculpatul, care de altfel a fost atent supravegheat, nu a intrat în contact cu nicio persoană.

Este de reținut și faptul că declarațiile inculpatului cu privire la acest aspect sunt contradictorii acesta susținând în faza de urmărire penală că a primit un pachet fără să știe ce conține de la un deținut pe care îl știe sub numele „O.” pentru a-l da altui deținut pe nume „M.”, pe care nu-l știe, dar urma să vină la el când ajungea înapoi pe secție. În fața instanței inculpatul a pretins că nu-l știe pe deținutul care i-a dat drogurile decât din vedere, că a purtat o discuție cu acesta, care l-a întrebat pe ce secție e și dacă îl cunoaște pe un anume M.; iar el a răspuns afirmativ, deși nu era adevărat, intenționând să folosească heroina pe care a primit-o. În aceeași declarație inculpatul a susținut însă că totul s-a petrecut cu mare rapiditate.

În consecință, având în vedere materialul probator aflat la dosar, corect s-a reținut în sarcina inculpatei I.J. săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ. Înalta Curte reține că nu sunt fondate nici criticile inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor întrucât a fost avută în vedere, pe lângă pericolul social concret al fiecărei fapte, și situația personală a fiecărui inculpat, în favoarea inculpatei I.J. fiind reținute chiar circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen. Se apreciază că din actele dosarului nu rezultă nicio împrejurare care să poată justifica reducerea pedepselor aplicate de prima instanță sau schimbarea modalității de executare.

Constatând că nu există niciun motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F.M.F. și I.J., împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 18 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că recurentul inculpat F.M.F. este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat F.M.F. la plata sumei de 400 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta inculpată I.J. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.