ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2256/2009

Examinând recursurile

de față, constată:

Prin Sentința penală

nr. 1490/F din 23 decembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a

condamnat pe următorii inculpați:

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc

pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a)

C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(1) și (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită în cauză cu restul de 1 an,

10 luni și 20 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 1635 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei sector

4 București și s-a aplicat conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa

de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să

execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsă perioada executată de la 4 mai 2008 la zi.

S-a anulat mandatul

de executare a pedepsei din 28 februarie 2008 emis de Judecătoria sector 4.

În baza art. 17 alin.

(1) și 18 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,33 gr. heroină

în amestec cu cafeină și griseofulvin și s-a dispus distrugerea acesteia.

Fiecare inculpat a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-au reținut

următoarele:

Din data de 25 martie

2007, inculpatul F.M. execută în Penitenciarul București Jilava o pedeapsă de 3

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1653/2007 a Judecătoriei

sector 4 București.

Începând cu luna

martie 2008 inculpatul a fost vizitat în repetate rânduri de inculpata I.J.

Întrucât existau

informații că aceasta din urmă ar introduce droguri în penitenciar cu ocazia

vizitelor făcute, s-a procedat la o supraveghere mai atentă a celor doi

inculpați.

În ziua de 4 mai

2008, în jurul orei 13,00, inculpata a venit la Penitenciarul Jilava pentru a-l

vizita pe inculpatul F.M.

Acesta a fost scos

din cameră sub supravegherea martorului I.G. și condus în sectorul vizite. Pe

traseu, inculpatul nu a intrat în contact cu nicio persoană.

În continuare, i s-a

permis accesul în camera de vizite și inculpatei I.J.

Cei doi au fost

așezați la o masă poziționată în așa fel încât să permită supravegherea

acestora.

Pe timpul

vorbitorului, între inculpați au avut loc gesturi de tandrețe, aceștia

sărutându-se și ținându-se de mâini. La un moment dat, martorul I.G. a observat

că inculpata I.J. ține strânse ultimele trei degete de la mâna dreaptă, iar

celelalte două larg deschise.

La scurt timp,

inculpatul F.M. a încercat să introducă în gură o bucată de ciocolată. Martorii

I.G., S.A. și S.A., funcționari din cadrul penitenciarului, au intervenit,

dându-și seama că inculpatul primise drogurile și că încerca să le introducă în

gură odată cu ciocolata. Inculpatul a fost imobilizat, i s-a desfăcut palma

mâinii drepte în care s-a găsit o punguță conținând o pulbere și o alta în care

se găseau 5 comprimate rotunde.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică rezultă că în prima punguță se găseau 0,44 gr.

pulbere ce conținea heroină, cafeină și griseofulvin.

Instanța a reținut că

fapta inculpatei I.J. de a introduce, la data de 4 mai 2008, în incinta unui

loc de detenție, cantitatea de 0,44 gr. pulbere ce conține heroină, pe care a

predat-o ulterior inculpatului F.M., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de

art. 14 lit. c) din aceiași lege.

Referitor la

inculpatul F.M. s-a reținut că nu există niciun indiciu că intenționa să

efectueze ulterior operațiuni ce intră în categoria celor prevăzute de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere că

inculpatul a declarat că intenționa să consume drogurile, instanța a reținut că

se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de

art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din

același act normativ.

Cum infracțiunea a

fost comisă în timpul executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală din 31 iulie 2007 a Judecătoriei sectorului 4, s-a reținut

starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepselor instanța a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., gradul ridicat

de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost

comise, cantitatea de droguri traficată, poziția procesuală a fiecărui inculpat

și celelalte circumstanțe personale.

S-a apreciat că, față

de lipsa antecedentelor penale, se justifică reținerea de circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatei I.J.

Inculpații au

declarat apel împotriva sentinței susținând că se impune a se dispune achitarea

întrucât nu au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În subsidiar, au

solicitat reducerea pedepselor.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia penală nr. 36/A din 18 februarie 2009 a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpați, pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Instanța de apel a

reținut că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite,

iar nerecunoașterea faptelor de către inculpați este în contradicție cu toate

probele administrate în cauză.

De asemenea, s-a

reținut că pedepsele au fost just individualizate.

Inculpații au

declarat recurs în termen.

Recursul inculpatei

I.J. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și

14 C. proc. pen. susținându-se, în principal, că s-a comis o gravă eroare de

fapt întrucât din probele administrate nu rezultă că a comis fapta pentru care

a fost trimisă în judecată. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 86

1

C. proc. pen. având în vedere starea de sănătate a inculpatei și faptul că are

trei copii minori.

Recursul declarat de

inculpatul I.M.F. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se reducerea pedepsei.

Examinând cauza în

raport cu motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în condițiile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile

nu sunt fondate.

Astfel, din rapoartele funcționarilor

penitenciarului și din declarațiile date de aceștia în fața instanței rezultă

că în timpul vizitei cei doi inculpați s-au luat de mână, la un moment dat

martorul I.G. a sesizat că inculpata I.J. ținea trei degete de la mână strânse

și, la scurt timp, inculpatul F.M. a rupt o bucată de ciocolată ce se afla pe

masă. În timp ce se pregătea să introducă ciocolată în gură au intervenit

funcționarii penitenciarului, care l-au imobilizat, i-au desfăcut mâna dreaptă

și au găsit o punguliță în care erau ambalate alte două, iar în una dintre

acestea se afla o pulbere conținând heroină.

Susținerea

inculpatului F.M. în sensul că drogurile i-au fost date de alt deținut în drum

spre sectorul de vizite nu este confirmată de nicio probă și, în consecință, nu

poate servi la aflarea adevărului.

De altfel, din

declarațiile funcționarilor penitenciarului rezultă că până la intrarea în

camera de vizite inculpatul, care de altfel a fost atent supravegheat, nu a

intrat în contact cu nicio persoană.

Este de reținut și

faptul că declarațiile inculpatului cu privire la acest aspect sunt

contradictorii acesta susținând în faza de urmărire penală că a primit un

pachet fără să știe ce conține de la un deținut pe care îl știe sub numele „O.”

pentru a-l da altui deținut pe nume „M.”, pe care nu-l știe, dar urma să vină

la el când ajungea înapoi pe secție. În fața instanței inculpatul a pretins că

nu-l știe pe deținutul care i-a dat drogurile decât din vedere, că a purtat o

discuție cu acesta, care l-a întrebat pe ce secție e și dacă îl cunoaște pe un

anume M.; iar el a răspuns afirmativ, deși nu era adevărat, intenționând să

folosească heroina pe care a primit-o. În aceeași declarație inculpatul a

susținut însă că totul s-a petrecut cu mare rapiditate.

În consecință, având

în vedere materialul probator aflat la dosar, corect s-a reținut în sarcina

inculpatei I.J. săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

14 lit. c) din același act normativ.

Înalta Curte reține

că nu sunt fondate nici criticile inculpaților cu privire la individualizarea

pedepselor întrucât a fost avută în vedere, pe lângă pericolul social concret

al fiecărei fapte, și situația personală a fiecărui inculpat, în favoarea

inculpatei I.J. fiind reținute chiar circumstanțe atenuante conform art. 74

alin. (2) C. pen.

Se apreciază că din

actele dosarului nu rezultă nicio împrejurare care să poată justifica reducerea

pedepselor aplicate de prima instanță sau schimbarea modalității de executare.

Constatând că nu

există niciun motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu,

Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

inculpații F.M.F. și I.J., împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 18 februarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Constată că

recurentul inculpat F.M.F. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul

inculpat F.M.F. la plata sumei de 400 RON fiecare cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenta

inculpată I.J. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 15 iunie 2009.