ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 979

din 16 iulie 2007, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei P.A.G.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin.

(1) lit. d) a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni

închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a fost condamnat

inculpatul I.R. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, inculpatul a fost

condamnat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art.

34 lit. b) C. pen., inculpații având de executat pedepsele cele mai grele stabilite

pentru infracțiunile concurente, respectiv de câte 7 ani închisoare și câte 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost dedusă din durata

executării pedepselor timpul reținerii și arestării preventive de la 3

februarie 2007 la zi pentru ambii inculpați.

S-a dispus confiscarea de la

inculpați a cantității de 0,46 gr. heroină cu cofeină și griseofulvin și 263

comprimate.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate sumele de 5.200 lei și 1.500 Euro în

echivalentul în lei.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit.

c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata P.A.G. a telefonului

mobil marca Nokia și a cartelei Vodafon.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, în data de 1 februarie 2007, la D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial București, s-a înregistrat denunțul numitului D.R.C.,

consumator de heroină, care a arătat că, în ultima perioadă își procura

drogurile de la I.R., de la care a cumpărat atât heroină cu suma de 50 RON/doza

dublă cât și pastile de metadonă pentru care a plătit 2,5 lei bucata.

Cum denunțătorul și-a exprimat

acordul de a colabora cu organele de urmărire penală în data de 2 februarie

2007 s-a organizat o prindere în flagrant, sens în care organele de poliție au

consemnat într-un proces-verbal seriile bancnotelor, de câte 10 RON (8 bucăți)

și 5 RON (4 bancnote), în total 100 RON, sumă necesară cumpărării unei doze

duble de heroină și 14 comprimate de metadonă.

În aceste condiții, martorul

denunțător a apelat telefonul, a discutat cu inculpata P.A.G., care i-a spus că

inculpatul I.R. este plecat la tribunal și nu cunoaște ora întoarcerii, motiv

pentru care l-a sunat pe acesta și i-a solicitat 20 pastile CD (heroină),

inculpatul stabilind locul de întâlnire în vecinătatea blocului unde locuia în

fapt cu inculpata.

Martorul denunțător,

martorul asistent B.N. și organele de poliție s-au deplasat la locul stabilit,

unde acesta s-a înțeles cu inculpații, au discutat câteva minute, au intrat în

imobil, unde a stat cca. 10 minute, după care a ieșit, și s-a îndreptat spre

locul unde se aflau organele de poliție, predând 2 pachețele plastic lipite, în

interiorul căruia se afla o substanță de culoare bej și 14 comprimate de

culoare albă.

Astfel, după predarea

substanțelor, organele de poliție au pătruns în imobil găsindu-l pe inculpat

împreună cu martorul D.L.A. (în prima cameră), iar în ultima pe inculpata P.A.G.,

care a declarat că în camera unde locuia cu coinculpatul I.R., dețin substanțe

interzise de lege.

Astfel, s-au găsit 6 pachete

cu substanță pulverulentă și alte 4 pachete în pantalonii inculpatei.

De asemenea, într-un sertar

al toaletei s-au găsit 2 portofele conținând sumele de 1.500 Euro și 5.200 lei,

iar alături suma de 100 RON având seriile bancnotelor consemnate în

procesul-verbal întocmit anterior.

Cu ocazia controlului s-au

mai găsit mai multe folii din plastic (S.N.) despre care inculpata a arătat că

le deține legal atât ea cât și inculpatul și că acestea conțin metadonă, prezentând

și autorizația pe numele celor doi, iar sub saltea seringi hipodermice folosite

și o fiolă spartă cu urme de substanță arsă, inculpata declarând că seringile

au fost folosite de ambii pentru administrarea heroinei.

Constatarea tehnico-științifică

efectuată în cauză a concluzionat că acele punguțe ridicate conțineau metadonă,

heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul și inculpații.

Parchetul a criticat

hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepselor a căror

majorare se impune.

Inculpata P.A.G. a solicitat

achitarea sa.

Inculpatul I.R. a solicitat,

de asemenea, achitarea, susținând că probele au fost obținute ilegal, fiind

determinat de denunțător să săvârșească infracțiunea.

Totodată, au solicitat

inculpații restituirea sumelor confiscate.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 343 din 23 octombrie 2007, a admis apelurile

declarate, a desființat sentința în parte și a dispus înlăturarea dispoziției

de confiscare a sumei de 5.200 lei și 1500 Euro și restituirea către inculpați,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii

inculpații au declarat recurs.

S-a susținut de inculpata P.A.G.,

admiterea recursului, casarea hotărârii, invocând cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 2, art. 385

9

pct. 10, art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., concluzionând în sensul achitării pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. a) C. pen.

Inculpatul I.R. a cerut

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare, reducerea

pedepsei.

Curtea constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt, stabilindu-se că faptele întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați

inculpații.

În dezvoltarea motivelor de

recurs formulate de inculpata P.A.G. se susține nulitatea absolută a urmăririi

penale prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cât și a sesizării

instanței, motivându-se că faptele din prezenta cauză sunt dintre infracțiunile

atribuite prin legea specială în competența D.I.I.C.O.T.

Or, raportat la dispozițiile

art. 209 alin. (2) și (4) C. proc. pen., procurorul poate infirma sau păstra

actele efectuate și ca atare, nu se poate invoca excepția nulității.

Mai mult, instanța a fost

sesizată prin rechizitoriul întocmit de procurorul D.I.I.C.O.T.

Nici cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., nu subzistă în cauză.

Neexaminarea unui motiv de

apel invocat de inculpată, în principiu poate atrage casarea hotărârii conform

cazului invocat.

Nu orice omisiune însă, a

unui motiv de apel cade sub incidența art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen.

Pentru aceasta, este necesar

ca motivul de apel asupra căruia instanța nu s-a pronunțat să aibă influență

asupra soluționării cauzei sau să fie de așa natură, încât, dacă s-ar fi admis,

ar fi schimbat soluția procesului.

În raport de situația de

fapt reținută, și de probele administrate, corect s-a apreciat că nu au fost

încălcare dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât cererea

de cumpărare a fost urmată de îndată de oferirea de droguri, nu constituie o

determinare.

Nici cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., nu poate fi primit,

atâta timp cât substanțele stupefiante sau psihotrofe găsite cad sub incidența

Legii nr. 143/2000.

Cât privește cazul de casare

prevăzut de art. 385

1

pct. 18 C. proc. pen., urmarea gravă de fapt,

potrivit căreia instanțele „au reținut altă stare de fapt”, pronunțând o

hotărâre greșită de condamnare, se constată că nu subzistă.

Eroarea gravă de fapt

consta, în esență, într-o inexactă reflectare, ca primă stare de fapt, a ceea

ce conține dosarul în actele sale, în cuprinsul hotărârii atacate, o

contradicție evidentă, necontestată și esențială, între aceea ce rezultă din

actele lui și ceea ce reține instanța prin hotărârea sa, cu privire numai la

existența faptei, dar și cu privire la orice situație de fapt de natură să

influențeze soluția cauzei.

Or, deși nu se neagă

situația de fapt, inculpații au căutat să arate că nu se ocupă cu traficul de

droguri, susțineri ce nu pot fi reținute atâta timp cât din materialul probator

rezultă că achiziționarea celor 12 doze de heroină erau parțial destinate

vânzării, fapt necontestat, dozele fiind cumpărate de îndată urmare discuțiile

telefonice cu martorul denunțător.

Ca atare, susținerea

recurenței inculpate că nu se face vinovată de infracțiunile prevăzute de Legea

nr. 143/2000, nu este judecată.

Verificând însă hotărârea,

sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte constată că pedeapsa

aplicată inculpate este mare, în raport cu săvârșirea faptei și persoana inculpatei,

care nu are antecedente penale, este tânără, este studentă și cunoscută ca o

persoană bine integrată, hotărârile fiind supuse casării conform art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul inculpatei și, casându-se în

parte hotărârea atacată va aplica o pedeapsă într-un cuantum de natură a atinge

scopul preventiv educativ prevăzut de legiuitor și cu respectarea criteriilor

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Se va deduce și timpul

arestării preventive de la 3 februarie 2007 – 29 ianuarie 2008.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., invocat de inculpatul I.R., Curtea constată că, individualizarea

pedepsei aplicate acestuia s-a făcut în mod judicios în raport de toate

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele

de pedeapsă prevăzute de lege, natura și modalitatea concretă de comitere a

faptei, cantitatea de droguri, pericol social ridicat ce caracterizează

traficul de droguri de mare risc și consecințele nocive ale acestui fenomen

asupra sănătății publice, încât o reducere de pedeapsă nu se justifică.

Pe cale de consecință,

recursul inculpatului I.R. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce timpul

arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata P.A.G. împotriva deciziei penale nr. 343 din 23 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 979 din 16 iulie 2007 a Tribunalului București,

secția I penală, numai cu privire la pedepsele aplicate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Înlătură dispozițiile art. 34

lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

pedepsele componente:

- 7 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.;

- 6 luni închisoare aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.

Modifică pedepsele aplicate

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. a) – și art. 76 lit. a) C. pen., în sensul că le

reduce de la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33

lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de

6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., în

pedeapsa cea mai grea, inculpata P.A.G. având de executat în final 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie

2008.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 343 din 23

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie

2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 ianuarie 2008.