ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2008

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 979 din 16 iulie 2007, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei P.A.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a fost condamnat inculpatul I.R.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpații având de executat pedepsele cele mai grele stabilite pentru infracțiunile concurente, respectiv de câte 7 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost dedusă din durata executării pedepselor timpul reținerii și arestării preventive de la 3 februarie 2007 la zi pentru ambii inculpați. S-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 0,46 gr.

heroină cu cofeină și griseofulvin și 263 comprimate. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate sumele de 5.200 lei și 1.500 Euro în echivalentul în lei. Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata P.A.G. a telefonului mobil marca Nokia și a cartelei Vodafon. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în data de 1 februarie 2007, la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București, s-a înregistrat denunțul numitului D.R.C., consumator de heroină, care a arătat că, în ultima perioadă își procura drogurile de la I.R., de la care a cumpărat atât heroină cu suma de 50 RON/doza dublă cât și pastile de metadonă pentru care a plătit 2,5 lei bucata.

Cum denunțătorul și-a exprimat acordul de a colabora cu organele de urmărire penală în data de 2 februarie 2007 s-a organizat o prindere în flagrant, sens în care organele de poliție au consemnat într-un proces-verbal seriile bancnotelor, de câte 10 RON (8 bucăți) și 5 RON (4 bancnote), în total 100 RON, sumă necesară cumpărării unei doze duble de heroină și 14 comprimate de metadonă. În aceste condiții, martorul denunțător a apelat telefonul, a discutat cu inculpata P.A.G., care i-a spus că inculpatul I.R. este plecat la tribunal și nu cunoaște ora întoarcerii, motiv pentru care l-a sunat pe acesta și i-a solicitat 20 pastile CD (heroină), inculpatul stabilind locul de întâlnire în vecinătatea blocului unde locuia în fapt cu inculpata.

Martorul denunțător, martorul asistent B.N. și organele de poliție s-au deplasat la locul stabilit, unde acesta s-a înțeles cu inculpații, au discutat câteva minute, au intrat în imobil, unde a stat cca. 10 minute, după care a ieșit, și s-a îndreptat spre locul unde se aflau organele de poliție, predând 2 pachețele plastic lipite, în interiorul căruia se afla o substanță de culoare bej și 14 comprimate de culoare albă. Astfel, după predarea substanțelor, organele de poliție au pătruns în imobil găsindu-l pe inculpat împreună cu martorul D.L.A. (în prima cameră), iar în ultima pe inculpata P.A.G., care a declarat că în camera unde locuia cu coinculpatul I.R., dețin substanțe interzise de lege.

Astfel, s-au găsit 6 pachete cu substanță pulverulentă și alte 4 pachete în pantalonii inculpatei. De asemenea, într-un sertar al toaletei s-au găsit 2 portofele conținând sumele de 1.500 Euro și 5.200 lei, iar alături suma de 100 RON având seriile bancnotelor consemnate în procesul-verbal întocmit anterior. Cu ocazia controlului s-au mai găsit mai multe folii din plastic (S.N.) despre care inculpata a arătat că le deține legal atât ea cât și inculpatul și că acestea conțin metadonă, prezentând și autorizația pe numele celor doi, iar sub saltea seringi hipodermice folosite și o fiolă spartă cu urme de substanță arsă, inculpata declarând că seringile au fost folosite de ambii pentru administrarea heroinei.

Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a concluzionat că acele punguțe ridicate conțineau metadonă, heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul și inculpații. Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepselor a căror majorare se impune. Inculpata P.A.G. a solicitat achitarea sa. Inculpatul I.R. a solicitat, de asemenea, achitarea, susținând că probele au fost obținute ilegal, fiind determinat de denunțător să săvârșească infracțiunea. Totodată, au solicitat inculpații restituirea sumelor confiscate. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 343 din 23 octombrie 2007, a admis apelurile declarate, a desființat sentința în parte și a dispus înlăturarea dispoziției de confiscare a sumei de 5.200 lei și 1500 Euro și restituirea către inculpați, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs. S-a susținut de inculpata P.A.G., admiterea recursului, casarea hotărârii, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 2, art. 385 9 pct. 10, art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., concluzionând în sensul achitării pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen. Inculpatul I.R. a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare, reducerea pedepsei. Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, stabilindu-se că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de inculpata P.A.G. se susține nulitatea absolută a urmăririi penale prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cât și a sesizării instanței, motivându-se că faptele din prezenta cauză sunt dintre infracțiunile atribuite prin legea specială în competența D.I.I.C.O.T. Or, raportat la dispozițiile art. 209 alin. (2) și (4) C. proc. pen., procurorul poate infirma sau păstra actele efectuate și ca atare, nu se poate invoca excepția nulității. Mai mult, instanța a fost sesizată prin rechizitoriul întocmit de procurorul D.I.I.C.O.T. Nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., nu subzistă în cauză. Neexaminarea unui motiv de apel invocat de inculpată, în principiu poate atrage casarea hotărârii conform cazului invocat.

Nu orice omisiune însă, a unui motiv de apel cade sub incidența art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Pentru aceasta, este necesar ca motivul de apel asupra căruia instanța nu s-a pronunțat să aibă influență asupra soluționării cauzei sau să fie de așa natură, încât, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluția procesului. În raport de situația de fapt reținută, și de probele administrate, corect s-a apreciat că nu au fost încălcare dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât cererea de cumpărare a fost urmată de îndată de oferirea de droguri, nu constituie o determinare. Nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., nu poate fi primit, atâta timp cât substanțele stupefiante sau psihotrofe găsite cad sub incidența Legii nr. 143/2000.

Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 385 1 pct. 18 C. proc. pen., urmarea gravă de fapt, potrivit căreia instanțele „au reținut altă stare de fapt”, pronunțând o hotărâre greșită de condamnare, se constată că nu subzistă. Eroarea gravă de fapt consta, în esență, într-o inexactă reflectare, ca primă stare de fapt, a ceea ce conține dosarul în actele sale, în cuprinsul hotărârii atacate, o contradicție evidentă, necontestată și esențială, între aceea ce rezultă din actele lui și ceea ce reține instanța prin hotărârea sa, cu privire numai la existența faptei, dar și cu privire la orice situație de fapt de natură să influențeze soluția cauzei.

Or, deși nu se neagă situația de fapt, inculpații au căutat să arate că nu se ocupă cu traficul de droguri, susțineri ce nu pot fi reținute atâta timp cât din materialul probator rezultă că achiziționarea celor 12 doze de heroină erau parțial destinate vânzării, fapt necontestat, dozele fiind cumpărate de îndată urmare discuțiile telefonice cu martorul denunțător. Ca atare, susținerea recurenței inculpate că nu se face vinovată de infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000, nu este judecată. Verificând însă hotărârea, sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpate este mare, în raport cu săvârșirea faptei și persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, este tânără, este studentă și cunoscută ca o persoană bine integrată, hotărârile fiind supuse casării conform art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul inculpatei și, casându-se în parte hotărârea atacată va aplica o pedeapsă într-un cuantum de natură a atinge scopul preventiv educativ prevăzut de legiuitor și cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Se va deduce și timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 – 29 ianuarie 2008. Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat de inculpatul I.R., Curtea constată că, individualizarea pedepsei aplicate acestuia s-a făcut în mod judicios în raport de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, cantitatea de droguri, pericol social ridicat ce caracterizează traficul de droguri de mare risc și consecințele nocive ale acestui fenomen asupra sănătății publice, încât o reducere de pedeapsă nu se justifică. Pe cale de consecință, recursul inculpatului I.R. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata P.A.G. împotriva deciziei penale nr. 343 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 979 din 16 iulie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen.

și descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente: - 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.; - 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. Modifică pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – și art. 76 lit. a) C. pen., în sensul că le reduce de la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, inculpata P.A.G. având de executat în final 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 343 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2007 la 29 ianuarie 2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.