ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1805/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Având de soluționat în primă instanță acțiunea

reclamantei F.P.S. (în prezent, A.P.A.P.S.) București împotriva pârâtei SC S.C.P.

SRL București, având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare–cumpărare

de acțiuni nr. 638/1996, plata de daune-interese și obligarea pârâtei la restituirea

sumelor încasate cu titlu de dividende, Curtea de Apel București, secția comercială,

prin sentința nr. 74 din 28 februarie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a

reținut că reclamanta nu a făcut dovada culpei pârâtei în executarea

contractului a cărui rezoluțiune a solicitat-o prin acțiune.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat

recurs și a solicitat admiterea acestuia, susținând că:

- era îndreptățită să solicite instanței rezoluțiunea

contractului de vânzare–cumpărare de acțiuni nr. 638/1996 cu daune-interese, întrucât

pârâta a dovedit rea–credință în executarea obligațiilor sale;

- instanța de fond a respins, în mod greșit, pretențiile

sale privind daunele–interese, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate

condițiile răspunderii civile contractuale;

- prin hotărârea recurată, în mod greșit, a fost

respinsă cererea sa privind obligarea pârâtei la plata de dividende, ținând

cont de prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, conform cărora calitatea de

acționar dă dreptul la dividende.

Pentru motivele ce se vor arăta, recursul pârâtei va

fi admis, iar sentința instanței de fond va fi casată.

Se constată, din oficiu, lipsa competenței materiale

a curții de apel de a fi judecat această cauză în primă instanță.

Prin art. 32

31

din Legea nr. 99/1999,

curtea de apel, ca instanță de fond, are competența să judece anumite cauze,

respectiv:

- contestațiile cu privire la existența sau

inexistența unei creanțe ori rangul acesteia în ordinea de preferință formulată

în procedura de dizolvare și lichidare a societăților comerciale la care statul

sau o autoritate a administrației publice locale deține cel puțin 50% +1 din

capitalul social (art. 32

15

din Legea nr. 99/1999);

- cererile prin care se atacă o operațiune sau un act

prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale,

ori își valorifică un drept conferit de aceasta (art. 32

28

din Legea

nr. 99/1999);

- cererile în anulare și opozițiile împotriva

hotărârilor Adunărilor Generale ale Acționarilor din societățile comerciale

prevăzute la art. 32

9

, privind evaluarea și consecințele economice

ale fuziunii, divizării sau dizolvării și lichidării (art. 32

29

din

Legea nr. 99/1999).

Prezenta cauză nu se încadrează în nici una dintre

situațiile de mai sus.

În aceste împrejurări, recursul reclamantei se va

admite, hotărârea recurată va fi casată și se va trimite cauza Tribunalului

București pentru soluționarea în primă instanță a acestei cauze.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței nr. 74 din 28 februarie

2000 a Curții de Apel București, secția comercială, pe care o casează și

trimite cauza Tribunalului București, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie

2003.