ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 452/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2000 la Curtea de Apel București, Fondul Proprietății de Stat a solicitat în contradictoriu cu S.A. L.D.U. împotriva unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare active nr.1251/29 august 1997, pârâta să fie obligată, totodată și la plata de daune interese precum și la restituirea sumelor încasate cu titlu de dividende. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, pârâta a achitat doar avansul din contravaloarea acțiunilor, ratele rămânând neachitate. În baza înscrisurilor depuse de reclamantă (contractul de vânzare cumpărare, notificările trimise pârâtei, calculul sumelor pretinse).

Pârâta prin răspunsul cu nr. 30/22 martie 1999 și-a manifestat acordul de rezoluționare a contractului. Având în vedere înscrisurile de la dosar precum și textele actelor normative incidente cauzei instanța prin sentința nr. 168/10 mai 2000 a admis în parte acțiunea reclamantelor, a dispus rezoluționarea contractului și repunerea părților în situația anterioară, cu restituirea celor 7.787 acțiuni și obligarea reclamantei la restituirea avansului în sumă de 50.000.000 lei. S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 134.687.342 lei contravaloare daune. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata de dividende. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând în esență, că, greșit a fost respinsă prin hotărârea pronunțată capătul de cerere privind plata dividendelor.

Înainte de a trece la examinarea motivelor de recurs, instanța admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea fondului cauzei pusă discuție din oficiu. Astfel, deși prin petitul acțiunii reclamanta a solicitat rezoluțiunea unui contract de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiat în cadrul procesului de privatizare în temeiul Legii nr. 99/1999, și ca atare obiectul litigiului poartă asupra executării contractului, în mod nejustificat Curtea de Apel București s-a investit cu soluționarea cauzei în temeiul art. 32 31 din Legea nr. 99/1999 câtă vreme textul respectiv se referă la competența de soluționare a litigiului în legătură cu pregătirea privatizării, lichidărea, fuziunea, dizolvarea.

Așa fiind în cauză competența este stabilită de art.4 3 din aceeași lege adică ea revine secțiilor comerciale ale instanțelor respectiv Tribunalului, competență neschimbată după adoptarea Ordonanței 58/2003 și atrasă de capătul principal de cerere care este neevaluabil în bani (art. I pct. lit. a, teza a II-a). Față de considerentele ce preced, se va admite și recursul declarat de A.P.A.P.S. se va casa sentința și se va trimite dosarul la Tribunalul București, secția comercială. Astfel fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu. Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței nr.168 din 10 mai 2002 a Curții de Apel București, secția comercială. Casează decizia și trimite spre rejudecare în fond Tribunalului București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.