ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3121/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1902 din 21 noiembrie 2000,

Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamantei Autoritatea pentru Privatizare

și Administrarea Participațiilor Statului București, (fost Fondul Proprietății

de Stat) formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Lugoj, pentru obligarea

acesteia din urmă la plata sumei de 16.600.297 lei cu titlu de dobânzi pentru

plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1996.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în

calitate de acționar al pârâtei, avea dreptul la dividende conform art. 67

alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Că, deși dividendele au fost aprobate în A.G.A. din 1

octombrie 1997, pentru anul 1996 i-au fost plătite cu întârziere, adică la 17

septembrie 1999, conform Ordinului de Plată nr. 422/1999.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.

31/1990, precum și art. 43 C. com.

Tribunalul, pentru a respinge acțiunea, a reținut că

pretențiile reclamantei nu au fost dovedite, tabelele de calcul depuse de

aceasta fiind neclare.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia nr. 234 din 8 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în

dosarul nr. 1370/2001.

Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs,

în termen și motivat, reclamanta apelantă, prin care critică hotărârile

pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a acțiunii (art. 304 pct.

4 C. proc. civ.).

Critica este întemeiată, iar recursul se va admite

pentru considerentele ce urmează.

Este de necontestat calitatea de acționar, în cadrul

societății pârâte, a reclamantei. Este, de asemenea, dovedit că, în calitatea

sa de acționar, reclamanta avea dreptul la dividende. Că acestea trebuiau

plătite imediat ce au fost stabilite de către A.G.A. a pârâtei. Numai că, așa

cum rezultă din Ordinul de Plată nr. 442/1999, dividendele au fost achitate cu

întârziere față de data A.G.A. 1 octombrie 1997.

Așa fiind, și cum, prin cererea introductivă,

reclamanta, cerând plata de daune sub forma dobânzilor și invocând prevederile

art. 43 C. com., care stabilesc că „datoriile comerciale, lichide și plătibile

în bani, produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile” – în cazul în

speță, data A.G.A., care a stabilit dreptul reclamantei la dividende, este

greșită susținerea celor două instanțe (fond și apel) că, în lipsa unor

reglementări legale, nu se poate acorda dobânda prevăzută de art. 43 C. com.,

iar cea pentru depozitele la B.R.D. nu a fost dovedită.

Or, chiar și în absența unor reglementări legale

privind dobânda, dobânda datorată de pârâtă putea fi dobânda pieței raportată

la dobânda practicată de B.N.R. – în acest sens este practica constantă a

secției comerciale a Curții Supreme de Justiție.

Așa fiind, se va admite recursul reclamantei, se va

modifica decizia curții de apel, se va admite apelul reclamantei și, prin

schimbarea sentinței tribunalului, se va admite acțiunea reclamantei, așa cum a

fost formulată.

Având în vedere considerentele ce preced, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București,

împotriva deciziei nr. 234 din 8 martie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că

admite apelul reclamantei, declarat împotriva sentinței nr. 1902 din 21

noiembrie 2000 a Tribunalului Timiș pe care o schimbă și admite în parte

acțiunea reclamantei Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului București.

Obligă pârâta SC R. SA Lugoj la plata sumei de

15.480.476 lei daune interese.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2003.