ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 134 din 6 august

2003, Tribunalul Militar Teritorial București a admis sesizarea judecătorului

delegat cu executarea hotărârilor de la Tribunalul Militar Teritorial

București, a constatat grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului C.M.T., prin decizia nr. 239/2003, pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, care a modificat sentința nr. 52/2002 a Tribunalului Militar

Teritorial.

În consecință, s-a dispus reducerea

la 2 ani a termenului de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen., prin

aceeași decizie.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 și O.U.G. nr.

18/2003 au fost grațiate pedepsele de până la 5 ani închisoare, aplicate pentru

faptele săvârșite până la intrarea în vigoare a acestei legi. A mai reținut

aceeași instanță că, fapta săvârșită de inculpat a fost săvârșită anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, iar infracțiunea de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., a fost exceptată de la grațiere.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București, solicitând în esență, admiterea apelului, desființarea sentinței nr.

134 din 6 august 2003, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București și

respingerea sesizării judecătorului delegat cu executarea hotărârilor, având ca

obiect contestația la executare.

În motivele de apel, parchetul

militar a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece prin

contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 419 și art. 461 lit.

d) C. proc. pen., se invocă constatarea grațierii pedepsei de 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., ca

efect al Legii nr. 543/2002, modificată fără a se fi observat că actul de

grațiere era în vigoare anterior datei de 12 iunie 2003 atunci când Curtea

Supremă de Justiție a pronunțat decizia penală nr. 2820 prin care hotărârea a

rămas definitivă.

S-a mai precizat că, grațierea nu a

intervenit în timpul executării, ci anterior acesteia, astfel încât remediul

procesual îl constituie promovarea recursului în anulare așa cum prevăd

dispozițiile art. 410 pct. 5 C. proc. pen.

Curtea Militară de Apel prin decizia

nr. 48 din 9 octombrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial București împotriva sentinței nr. 134 din 6

august 2003, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

Desființează sentința

sus-menționată, în sensul că respinge sesizarea judecătorului delegat cu executarea

având ca obiect contestația la executare împotriva sentinței penale nr.

52/2002, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, privind pe

condamnatul C.M.T.

Împotriva acestei decizii penale,

condamnatul C.M.T., în termenul legal a declarat recurs, nemotivat în scris și

nici nu s-a prezentat pentru susținerea orală a acestuia.

Verificându-se din oficiu hotărârea

atacată se reține că, aceasta este temeinică și legală și ca atare, urmează a

fi menținută, iar recursul condamnatului respins, ca nefondat.

Astfel, potrivit art. 461 lit. d) C.

proc. pen. și art. 419 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii

penale se poate face și atunci „când se invocă grațierea, precum și orice alt

incident ivit în cursul executării.”

Așa fiind și cum în cauza de față, actul normativ de

grațiere, și anume Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U. nr. 18/2003, a

intrat în vigoare la o dată anterioară datei rămânerii definitive a hotărârii

penale de condamnare a recurentului și care este 12 iunie 2003, (dată de

pronunțare a deciziei penale nr. 2820 din 12 iunie 2003 a Curții Supreme de

Justiție) nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Altfel spus, actul normativ de grațiere a intrat în vigoare anterior executării

hotărârii.

Acestea fiind datele cauzei, singura

cale legală de soluționare a cererii de constatarea grațierii prevăzută de

Legea nr. 543/2002, cu modificările ei ulterioare, este doar promovarea

recursului în anulare, în baza art. 410 pct. 5 C. proc. pen., cum de altfel pe

deplin justificat în fapt și în drept, s-a reținut și prin hotărârea atacată de

recurentul condamnat.

În consecință, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat ca fi respins ca nefondat.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.M.T. împotriva deciziei nr. 48 din 9 octombrie 2003 a

Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2004.