ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 123/2004

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.445 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, s-a

respins ,ca nefondată, cererea condamnatului M.C. de întrerupere a executării

pedepselor de 14 ani, 5 ani și respectiv 3 ani închisoare, aplicate prin

sentințele penale nr.103/2001 a Tribunalului Gorj, nr.215/2001 a Tribunalului

Dâmbovița și nr.2170/2002 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Apelul

declarat de condamnat împotriva acestei sentințe  a fost respins de asemenea ca

nefondat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.88 din 17 februarie

2003.

Ambele

instanțe au reținut că motivul invocat de condamnat în sensul că starea precară

a sănătății sale îl împiedică să execute pedepsele în detenție este nefondat

față de concluziile expertizei medico-legale efetuate în cauză.

Condamnatul

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând, în

continuare, întreruperea executării pedepselor pentru același motiv.

Examinând

actele dosarului cât și dispozițiile art.455 și 453 lit. a) C. proc. pen. se

constată că recursul nu este fondat.

Potrivit

textului de lege menționat , executarea pedepsei poate fi întreruptă când se

constată că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a

executa pedeapsa .

Din

raportul de expertiză medico-legală rezultă că recurentul suferă de discopatie

vertebrală lombară, diabet zaharat, hipertensiune arterială și obezitate grad

II/III. În ceea ce privește discopatia vertebrală, se precizează că o

intervenție chirurgicală nu este urgentă, iar în cazul în care s-ar impune,

rețeaua sanitară a D.G.P. are posibilitatea să asigure  internarea de urgență

într-o unitate medicală de profil din cadrul Ministerului Sănătății. Celelalte

afecțiuni pot beneficia de asistență medicală în rețeaua sanitară a D.G.P.,

asfel încât o întrerupere a executării pedepselor nu se justifică din punct de

vedere medical.

Față de

aceste concluzii medico-legale, se constată  că recurentul nu este în

imposibilitate de a executa pedeapsa și că  ambele instanțe, în mod corect, au

respins cererea  de întrerupere a executării.

În

consecință, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, iar recurentul va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr.88

din 17 februarie  2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

recurentul condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea  din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.