ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 123/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.445 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, s-a respins ,ca nefondată, cererea condamnatului M.C. de întrerupere a executării pedepselor de 14 ani, 5 ani și respectiv 3 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr.103/2001 a Tribunalului Gorj, nr.215/2001 a Tribunalului Dâmbovița și nr.2170/2002 a Judecătoriei Sectorului 5 București. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins de asemenea ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.88 din 17 februarie 2003. Ambele instanțe au reținut că motivul invocat de condamnat în sensul că starea precară a sănătății sale îl împiedică să execute pedepsele în detenție este nefondat față de concluziile expertizei medico-legale efetuate în cauză.

Condamnatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând, în continuare, întreruperea executării pedepselor pentru același motiv. Examinând actele dosarului cât și dispozițiile art.455 și 453 lit. a) C. proc. pen. se constată că recursul nu este fondat. Potrivit textului de lege menționat , executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa . Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că recurentul suferă de discopatie vertebrală lombară, diabet zaharat, hipertensiune arterială și obezitate grad II/III. În ceea ce privește discopatia vertebrală, se precizează că o intervenție chirurgicală nu este urgentă, iar în cazul în care s-ar impune, rețeaua sanitară a D.G.P.

are posibilitatea să asigure internarea de urgență într-o unitate medicală de profil din cadrul Ministerului Sănătății. Celelalte afecțiuni pot beneficia de asistență medicală în rețeaua sanitară a D.G.P., asfel încât o întrerupere a executării pedepselor nu se justifică din punct de vedere medical. Față de aceste concluzii medico-legale, se constată că recurentul nu este în imposibilitate de a executa pedeapsa și că ambele instanțe, în mod corect, au respins cererea de întrerupere a executării. În consecință, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge,ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr.88 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.