ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1253/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 11

martie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins ca neîntemeiată cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.I. în temeiul

dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că petiționarul N.I. se

află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare pentru săvârșirea unei

complicități la infracțiunea de omor aplicată prin sentința penală nr. 93/2000

a Tribunalului Vâlcea.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei arătând că suferă de afecțiuni fizice care nu

fac posibilă continuarea executării pedepsei, starea sa de sănătate fiind

incompatibilă cu regimul de detenție.

Instanța de fond a dispus efectuarea

unei expertize medico-legale la nivelul Serviciului de medicină legală din

cadrul Spitalului județean Târgoviște pe baza căreia a stabilit că afecțiunile

de care suferă condamnatul (microlitiază renală, hipertrofie minimă de

prostată, discopatie lombară L 4 – L 5 faza a II-a, bronșită cronică simplă)

pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor și nu

îl pun pe condamnat în imposibilitatea executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 182 din

29 aprilie 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul N.I., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei pe motive medicale.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Starea sănătății condamnatului N.I.

a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar expertiza efectuată în

cauză a concluzionat că afecțiunile de care suferă petiționarul nu îl pun în

imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că nu sunt întrunite cerințele articolului 453 lit. a) C. proc. pen.

și urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr.

182 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.