ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5977/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232 din 13 august 2003, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.M., în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. S-a reținut că petiționarul D.M. se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și viol aplicată prin sentința penală nr. 3 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași. Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că suferă de afecțiuni fizice care îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, starea sănătății sale fiind incompatibilă cu regimul de detenție.

Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul Serviciului de medicină legală din cadrul Spitalului județean Slobozia pe baza căreia a stabilit că afecțiunile de care suferă condamnatul (tulburări anxioase la o personalitate dizarmonică) pot fi tratate în rețeaua medicală a D.G.P. Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția I penală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul D.M., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei pe motive medicale. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este întemeiat. Starea sănătății condamnatului D.M. a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat că afecțiunile de care suferă petiționarul nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa în continuare.

În aceste împrejurări, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. și urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 586 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2003.