ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5977/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232 din 13

august 2003, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.M., în temeiul

dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că petiționarul D.M. se

află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie și viol aplicată prin sentința penală nr. 3 din 17

ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei arătând că suferă de afecțiuni fizice care îl

pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, starea sănătății sale fiind

incompatibilă cu regimul de detenție.

Instanța de fond a dispus efectuarea

unei expertize medico-legale la nivelul Serviciului de medicină legală din

cadrul Spitalului județean Slobozia pe baza căreia a stabilit că afecțiunile de

care suferă condamnatul (tulburări anxioase la o personalitate dizarmonică) pot

fi tratate în rețeaua medicală a D.G.P.

Apelul declarat de condamnat a fost respins,

ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul D.M., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei pe motive medicale.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că acesta nu este întemeiat.

Starea sănătății condamnatului D.M.

a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar expertiza efectuată în

cauză a concluzionat că afecțiunile de care suferă petiționarul nu îl pun în

imposibilitate de a executa pedeapsa în continuare.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. a)

C. proc. pen. și urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 586 din 6 octombrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2003.