ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3080/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 261 din 23 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.D., deținut în Penitenciarul Jilava, din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, petentul-condamnat M.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 121 din 7 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

În motivarea cererii, petentul-condamnat a arătat că familia sa se află într-o stare critică, deoarece tatăl său a decedat în anul 1997, mama sa nu beneficiază decât de o pensie de 400.000 lei, în casa părinților locuiește și soția sa împreună cu cele două fetițe, iar datoriile pe care familia sa le are față de proprietar, l-au determinat pe acesta din urmă, să ceară evacuarea familiei sale. Prin sentința penală nr. 2934 din 24 noiembrie 2003 a Judecătoriei sector 4 București, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei sector 4 București și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. 116/2004.

La dosar, a fost atașat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 153 din 30 septembrie 2003 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală și sentința penală nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A fost efectuată anchetă socială la domiciliul petentului-condamnat, Primăria orașului Drăgănești Olt întocmind, în acest sens, referatul de anchetă socială nr. 1536 din 10 februarie 2004. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale al Tribunalului București rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3754 din 16 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție și că petentul nu a beneficiat de amânarea sau întreruperea executării pedepsei. Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Drăgănești Olt a rezultat că tatăl petentului, M.T., a decedat, iar mama petentului M.I. în vârstă de 76 de ani, locuiește împreună cu fiul său de 45 de ani și cu fiul acestuia din urmă în vârstă de 16 ani și că mama petentului are o pensie de 1.100.000 lei.

Totodată, din referatul de anchetă socială a rezultat că familia condamnatului locuiește într-o casă formată din două camere, locuința fiind proprietatea numitei M.I. Analizând actele dosarului, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există împrejurările speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Astfel, familia condamnatului locuiește într-un imobil proprietate personală, iar nu într-un imobil închiriat, așa cum a arătat petentul, neexistând pericolul unei evacuări. De asemenea, din probele administrate nu a rezultat că soția condamnatului și cei doi copii au locuit împreună cu mama petentului.

De altfel, din referatul de anchetă socială a rezultat faptul că membrii familiei petentului-condamnat au precizat că acesta nu ar avea cu ce să-i ajute și că petentul nu a fost preocupat de situația familiei sale, ultimii 8 ani, petrecându-i mai mult în închisoare. Apelul declarat de condamnatul M.D. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 209 din 27 martie 2004. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs susținând că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de întreruperea executării pedepsei, deoarece în cauză sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., în raport de situația gravă, existentă în familia sa. La fel, a greșit și instanța de apel care a confirmat hotărârea primei instanțe. Recursul nu este fondat. Criticile formulate nu sunt fondate. În mod corect, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cerute de prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate, nu au rezultat împrejurări grave pentru familia condamnatului care să facă necesară prezența sa în familie, aceasta având condiții locative și materiale, bune. Față cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariul pentru avocatul care a asigurat apărarea din oficiu, al cărui onorariu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 209 din 24 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.