ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4088/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Galați la

15 octombrie 1999 reclamanta S.C. M. S.A. Galați, în contradictoriu cu pârâta

Consiliul Local Galați, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța, să oblige pârâta, să-i vândă spațiul comercial situat în Galați,

Complex Țiglina I sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1 milion lei/zi de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că

deține acest spațiu de peste 20 de ani în baza unor contracte de închiriere

succesive fiind folosit pentru desfășurarea activităților comerciale specifică

obiectului de activitate al societății și că prin HG nr. 389/1996 modificată a

fost reglementată obligația vânzării acestor spații către deținătorii lor și că

toate demersurile făcute în scopul cumpărării spațiului în discuție au rămas

fără rezultat.

Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr.

1196 din 8 decembrie 1999, a admis excepția de necompetență materială,

declinându-și competența în favoarea Tribunalului Galați, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Ca efect al declinării, cauza a fost

înregistrată sub nr. 5999/COM/2000 pe rolul Tribunalului Galați care, prin

sentința nr. 6072 din 30 iunie 2000, a admis acțiunea, a obligat Comisia de

Negociere de pe lângă Consiliul Local Galați să vândă reclamantei spațiul

comercial situat în Galați, Complex Țiglina sub sancțiunea plății daunelor

cominatorii de 1 milion lei/zi de întârziere de la data pronunțării și până la

data încheierii contractului.

În pronunțarea acestei soluții instanța a

reținut că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 1 și art. 2 din HG nr.

389/1996 privind transmiterea unor spații comerciale aflate în administrarea

consiliilor locale și a regiilor autonome către actualii deținători potrivit

cărora spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a

regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora construite din

fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992

modificată, se vând comercianților persoane fizice sau juridice care le

folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune sau de

asociere”, că vânzarea și acestor spații comerciale se face prin negociere

directă sau prin licitație publică deschisă, după caz.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât

reclamanta S.C. M. S.A. Galați cât și pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Galați, criticând-o pentru nelegalitate.

La data de 16 noiembrie 2000 cauza a fost

suspendată conform art. 242 C. proc. civ. pentru lipsa părților și a rămas în

nelucrare mai mult de 6 luni, motiv pentru care Curtea de Apel Galați, prin

decizia nr. 520/A din 27 iunie 2001, a constatat perimate cele două apeluri.

Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Galați împotriva hotărârii instanței de apel a fost respins ca

nefondat.

Criticile aduse de recurentă vizau faptul că

hotărârea din apel a fost dată cu neluarea în seamă a naturii civile a cauzei

în raport de care termenul de terminare aplicabil era de 1 an de zile.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.

2512 din 5 aprilie 2002, a respins recursul ca nefondat reținând natura civilă

a cauzei aplicabil fiind termenul de perimare de 6 luni.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1477/2001 la

Curtea de Apel Galați pârâtul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 6072

din 30 iunie 2000 a Tribunalului Galați și anularea acesteia motivând

următoarele:

- prin sentința civilă nr. 3708 din 30 mai 2000

Judecătoria Buzău a respins cererea reconvențională introdusă de către

reclamanta S.C. M. S.A. prin care aceasta solicita obligarea pârâtei Consiliul

Local Galați să-i vândă spațiul comercial situat în municipiul Galați, Complex

Țiglina în temeiul HG nr. 565/1998;

- a mai susținut revizuientul că sus numita

sentință a devenit definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamantă

(decizia Tribunalului Buzău nr. 1215 din 20 octombrie 2000).

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă

nr.456 din 8 noiembrie 2001 și-a declinat competența de soluționare a acestei

cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel Ploiești în temeiul art. 303

alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuientul, apreciind că în mod legal a fost investită Curtea de Apel Galați

cu cererea de revizuire, instanța aplicând greșit dispozițiile legii în

stabilirea instanței competente.

Curtea Supremă de Justiție, prin sentința nr.

1896 din 14 martie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de revizuient

iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești

care, prin decizia nr. 992 din 10 martie 2003, a respins ca nefondată cererea

de revizuire, instanța reținând în esență că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de

revizuire.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul

Consiliul Local Galați a declarat recurs, invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii astfel atacată.

În motivarea recursului recurenta arată în

esență că instanța de revizuire nu a dat o justă interpretare dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Curtea, analizând decizia recurată din

perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite.

Cererea de revizuire formulată de revizuientul

Consiliul Local al Municipiului Galați înregistrată sub nr. 1477/2001 poartă

asupra următoarelor hotărâri:

a) sentința civilă nr. 3708 din 30 mai 2000

pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin decizia nr. 1215 din 2

octombrie 2000 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins apelul, părți în

cauză fiind Primarul Municipiului Galați, S.C. M. S.A. și Consiliul Municipal

Galați iar obiectul cauzei fiind în cererea principală evacuarea iar în cererea

reconvențională vânzarea unui spațiu;

b) sentința civilă nr. 6072 din 30 iunie 2000

pronunțată de Tribunalul Galați, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.

520/A/2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, prin care instanța a constatat perimate apelurile

declarate împotriva acestei hotărâri, cauza având același obiect și vizând

aceleași părți.

Astfel cum rezultă din parcursul procesual al

cauzei ce formează obiectul prezentei judecăți, sentința nr. 6072 din 30 iunie

2001 a Tribunalului Galați a rămas irevocabilă prin decizia nr. 520/A din 27

iunie 2001 sa Curții de Apel Galați secția comercială și de contencios

administrativ, prin expirarea termenului de declarare a recursului.

Sentința nr. 3708 din 30 mai 2000 a Judecătoriei

Buzău a fost atacată cu apel respins prin decizia nr. 1215 din 2 octombrie

2000, a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios.

Decizia susmenționată a fost recurată de

Consiliul Local a Municipiului Galați, dosar nr. 764/2001 înregistrat pe rolul

Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2000

instanța a suspendat judecarea cererii făcând aplicarea dispozițiilor art.

242.2 C. proc. civ., astfel că hotărârea mai sus amintită nu a intrat în

puterea lucrului judecat.

Rezultă așadar, cu evidență, că în mod corect

instanța care a soluționat cererea de revizuire a reținut că în cauză nu sunt

întrunite cumulativ condițiile enunțate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru

admisibilitatea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri.

În considerarea celor ce preced, Curtea,

constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, urmează ca, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

Totodată,

Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga

recurenta să plătească instanței S.C. M. S.A. Galați suma de 23.800.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum

rezultă din înscrisurile doveditoare existente la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Consiliul Local al Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 992

din 10 martie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. M.

S.A. Galați suma de 23.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 28

octombrie 2003.