ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4088/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Galați la 15 octombrie 1999 reclamanta S.C. M. S.A. Galați, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Galați, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta, să-i vândă spațiul comercial situat în Galați, Complex Țiglina I sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1 milion lei/zi de întârziere. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deține acest spațiu de peste 20 de ani în baza unor contracte de închiriere succesive fiind folosit pentru desfășurarea activităților comerciale specifică obiectului de activitate al societății și că prin HG nr. 389/1996 modificată a fost reglementată obligația vânzării acestor spații către deținătorii lor și că toate demersurile făcute în scopul cumpărării spațiului în discuție au rămas fără rezultat.

Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 1196 din 8 decembrie 1999, a admis excepția de necompetență materială, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Galați, făcând aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Ca efect al declinării, cauza a fost înregistrată sub nr. 5999/COM/2000 pe rolul Tribunalului Galați care, prin sentința nr. 6072 din 30 iunie 2000, a admis acțiunea, a obligat Comisia de Negociere de pe lângă Consiliul Local Galați să vândă reclamantei spațiul comercial situat în Galați, Complex Țiglina sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 1 milion lei/zi de întârziere de la data pronunțării și până la data încheierii contractului.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 1 și art. 2 din HG nr. 389/1996 privind transmiterea unor spații comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome către actualii deținători potrivit cărora spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora construite din fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992 modificată, se vând comercianților persoane fizice sau juridice care le folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere”, că vânzarea și acestor spații comerciale se face prin negociere directă sau prin licitație publică deschisă, după caz.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta S.C. M. S.A. Galați cât și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați, criticând-o pentru nelegalitate. La data de 16 noiembrie 2000 cauza a fost suspendată conform art. 242 C. proc. civ. pentru lipsa părților și a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, motiv pentru care Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 520/A din 27 iunie 2001, a constatat perimate cele două apeluri. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați împotriva hotărârii instanței de apel a fost respins ca nefondat. Criticile aduse de recurentă vizau faptul că hotărârea din apel a fost dată cu neluarea în seamă a naturii civile a cauzei în raport de care termenul de terminare aplicabil era de 1 an de zile.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 2512 din 5 aprilie 2002, a respins recursul ca nefondat reținând natura civilă a cauzei aplicabil fiind termenul de perimare de 6 luni. Prin cererea înregistrată sub nr. 1477/2001 la Curtea de Apel Galați pârâtul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 6072 din 30 iunie 2000 a Tribunalului Galați și anularea acesteia motivând următoarele: - prin sentința civilă nr. 3708 din 30 mai 2000 Judecătoria Buzău a respins cererea reconvențională introdusă de către reclamanta S.C. M. S.A.

prin care aceasta solicita obligarea pârâtei Consiliul Local Galați să-i vândă spațiul comercial situat în municipiul Galați, Complex Țiglina în temeiul HG nr. 565/1998; - a mai susținut revizuientul că sus numita sentință a devenit definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamantă (decizia Tribunalului Buzău nr. 1215 din 20 octombrie 2000). Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr.456 din 8 noiembrie 2001 și-a declinat competența de soluționare a acestei cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel Ploiești în temeiul art. 303 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, apreciind că în mod legal a fost investită Curtea de Apel Galați cu cererea de revizuire, instanța aplicând greșit dispozițiile legii în stabilirea instanței competente.

Curtea Supremă de Justiție, prin sentința nr. 1896 din 14 martie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de revizuient iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești care, prin decizia nr. 992 din 10 martie 2003, a respins ca nefondată cererea de revizuire, instanța reținând în esență că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul Consiliul Local Galați a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii astfel atacată. În motivarea recursului recurenta arată în esență că instanța de revizuire nu a dat o justă interpretare dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Curtea, analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite. Cererea de revizuire formulată de revizuientul Consiliul Local al Municipiului Galați înregistrată sub nr. 1477/2001 poartă asupra următoarelor hotărâri: a) sentința civilă nr. 3708 din 30 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin decizia nr. 1215 din 2 octombrie 2000 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins apelul, părți în cauză fiind Primarul Municipiului Galați, S.C.

M. S.A. și Consiliul Municipal Galați iar obiectul cauzei fiind în cererea principală evacuarea iar în cererea reconvențională vânzarea unui spațiu; b) sentința civilă nr. 6072 din 30 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul Galați, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 520/A/2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin care instanța a constatat perimate apelurile declarate împotriva acestei hotărâri, cauza având același obiect și vizând aceleași părți. Astfel cum rezultă din parcursul procesual al cauzei ce formează obiectul prezentei judecăți, sentința nr. 6072 din 30 iunie 2001 a Tribunalului Galați a rămas irevocabilă prin decizia nr. 520/A din 27 iunie 2001 sa Curții de Apel Galați secția comercială și de contencios administrativ, prin expirarea termenului de declarare a recursului.

Sentința nr. 3708 din 30 mai 2000 a Judecătoriei Buzău a fost atacată cu apel respins prin decizia nr. 1215 din 2 octombrie 2000, a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios. Decizia susmenționată a fost recurată de Consiliul Local a Municipiului Galați, dosar nr. 764/2001 înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești. Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2000 instanța a suspendat judecarea cererii făcând aplicarea dispozițiilor art. 242.2 C. proc. civ., astfel că hotărârea mai sus amintită nu a intrat în puterea lucrului judecat. Rezultă așadar, cu evidență, că în mod corect instanța care a soluționat cererea de revizuire a reținut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile enunțate de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri. În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat. Totodată, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească instanței S.C. M. S.A. Galați suma de 23.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum rezultă din înscrisurile doveditoare existente la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 992 din 10 martie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. M. S.A. Galați suma de 23.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 octombrie 2003.