ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu reclamanții C.V., C.R., L.A. și A.L.

au chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.R.L, solicitând ca prin sentința ce

se va pronunța aceasta să fie obligată să le plătească 96.002.242 lei

reprezentând contravaloare lipsă folosință (denumite în acțiune folos de tras)

pentru cota de ½ dintr-un spațiu deținut de pârâtă în „Piața Mică” din

Sibiu pentru perioada 1 mai 1997 – 1 ianuarie 2000 precum și obligarea pârâtei

ca de la această dată, să încheie cu reclamanții contract de închiriere.

Pretențiile

formulate în acțiune au fost fundamentate pe starea de indiviziune în calitate

de coproprietari cu statul român pe întregul imobil relamanții ½ statul

½. Cu toate acestea  pârâta a continuat să folosească spațiul de la

parterul imobilului ca spațiu comercial fără consimțământul reclamanților

coproprietari coindivizori, privându-i astfel de folosul cuvenit în această

calitate.

Prin

sentința nr.12/2000 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea cu motivarea că,

reclamanții în calitate de coproprietari coindivizori cu statul nu pot promova

acțiune în pretenții cel mult  pot ataca actul de închiriere. Pe de altă parte

instanța a concluzionat că așa cum este exploatat  spațiul la data soluționării

cauzei fiecare coproprietar beneficiază de ½ din imobil.

Apelul

declarat de reclamanți pentru greșita soluționare a cauzei și refuzul instanței

de a administra probele solicitate (expertiza și înscrisuri) aflate în posesia

S.C. U. Sibiu a fost respins prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 516 din

15 iunie 2001 pronunțată în dosarul 1720/2001.

Respingerea

apelului s-a făcut fără examinarea motivului privind neadministrarea tuturor

probelor solicitate de reclamanți iar în ce privește situația de fapt s-a

motivat că în fapt coproprietarii coindivizori cu statul au acceptat tacit

exploatarea imobilului în felul existent la data promovării acțiunii.

Împotriva

deciziei reclamanții au declarat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se

susține că, în mod greșit, ambele instanțe au pronunțat soluții fără

administrarea probelor necesare (în special expertiză).

Pe de

altă parte că în lipsa unor probe pertinente și concludente instanțele au

pronunțat soluții  care înfrâng dispozițiile legii în materie.

Criticile

sunt întemeiate și recursul se va admite pentru considerentele ce urmează:

Atâta

timp cât reclamanții și-au motivat pretențiile  pe calitatea de coproprietari

coindivizori cu statul asupra întregului imobil (în litigiu) este greșită și

nefundamentată concluzia instanțelor că reclamanții au acceptat o partajare a

exploatării imobilului nici o probă nejustificat o astfel de concluzie iar

dovada este promovarea prezentei acțiuni de către reclamanți.

Dacă această calitate (de

coproprietari coindivizori a reclamanților) nu este contestată în cauză și

impune administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză (solicitate la fond și

respinse nejustificat) pentru determinarea cotelor părți (ideale) cuvenite

fiecărui coproprietar și apoi în funcție de durata de timp pe care fiecare și-a

păstrat această calitate efectuarea calculului sumelor de care a fost lipsit.

Acest lucru se va face și prin punerea la dispoziție expertului a înscrisurilor

aflate în posesia S.C. U. în calitate de administrator în numele statului).

Numai

după completarea probelor instanța se va pronunța din nou pe fondul cauzei

acțiunea în daune fiind justificată pe temeiul art. 480 și urm. C. civ.

Față de

considerentele ce preced, soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și

netemeinice, Înalta Curte de Casație și Justiție

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat

de  reclamanții C.V., C.R., L.A. și A.L. împotriva deciziei nr.516/A din  15

iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.