ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1801/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel București, intimatul-reclamant U.N. a solicitat anularea deciziei nr. 405476/SC/II

din 30 noiembrie 2002 a Ministerul Administrației și Internelor – Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, decizie prin care i-a fost

refuzată cererea privind stabilirea domiciliului în România și obligarea

pârâtului, la aprobarea cererii privind stabilirea domiciliului în România.

A motivat că la data de 12 iulie 2002 a formulat cerere de stabilire a domiciliului în România, în baza art. 23 și 24 din Legea nr. 123/2001,

privind regimul străinilor în România și art. 35 și urm. din H.G. nr. 476/2001,

întrucât îndeplinește toate condițiile, așa cum sunt prevăzute în dispozițiile

legale.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 238 din 24 februarie 2003, a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de U.N., în favoarea Curții de

Apel Cluj, secția de contencios administrativ, care, prin sentința civilă nr. 734/2003

din 12 iunie 2003, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 405476/SC/II din 30

noiembrie 2002 și a obligat Ministerul Administrației și Internelor – Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, să aprobe reclamantului,

cererea privind stabilirea domiciliului în România.

Instanța a reținut faptul că din

probele administrate în cauză a rezultat faptul că reclamantul U.N.

îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 35 din H.G. nr. 476/2001,

pentru a-și stabili domiciliul în România, și anume: este căsătorit din 28

iunie 1997, beneficiază de vize de ședere temporară în România din 1993, este

asociat al SC S.C. SRL, unde are și calitatea de administrator, societate care

a realizat în anul 2002, un profit de 237.182.000 lei, are în proprietate un

magazin în suprafață de 31 mp, deține în proprietate un apartament cu 3 camere,

împreună cu soția, deține conturi în valută, în sumă de 4000 dolari SUA și este

cunoscător al limbii române.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Ministerul Administrației și

Internelor arată faptul că reclamantul, prin actele prezentate, nu a făcut

dovada realizării veniturilor lunare stabilite de lege pentru acordarea

stabilirii domiciliului în România la data depunerii cererii. Celelalte acte

depuse în instanță, cu privire la veniturile realizate și rezultatele

financiare ale firmei, poartă date ulterioare depunerii cererii de stabilire a

domiciliului în România.

Examinând motivele de recurs

invocate, în raport cu sentința pronunțată, Curtea constată nefondat, acest

recurs, pentru următoarele considerente:

Din materialul probator existent la

dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant U.N. îndeplinește condițiile

cumulative prevăzute de dispoziția legală: art. 35 din H.G. 476/2001 și anume:

este asociat al SC S.C. SRL, este administrator al societății menționate, a

realizat în 2002, un profit de 237.182.000 lei, deține în proprietate (împreună

cu soția sa – cetățean român), un apartament cu trei camere și deține conturi

în valută.

Astfel, refuzul recurentei

Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei, de aprobare a cererii privind stabilirea

domiciliului în România, apare nejustificat și fără corespondent în dispoziția

legală – Legea privind regimul străinilor în România – astfel încât recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 734 din 12 iunie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2004.