ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Caracal, prin sentința

civilă nr. 779 din 15 februarie 2001, a admis contestația formulată de P.E. în

contradictoriu cu Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini Caracal,

județul Olt, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 1 din 3 ianuarie

2001 emisă de intimat privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă

al contestatoarei și a dispus reintegrarea sa în funcția de contabil șef

deținută anterior, cu plata drepturilor bănești legal cuvenite.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că unitatea intimată a emis decizia contestată: la o dată la

care contestatoarea era internată în spital, cu încălcarea dispozițiilor art.

146 C. muncii (în vigoare la data luării măsurii); după expirarea perioadei de

6 luni de la săvârșirea abaterilor imputate și respectiv a termenului de 30 de

zile de la data la care cel care angajează a luat cunoștință de aceste abateri,

cu ignorarea art. 100 alin. (2) C. muncii și ale art. 13 din Legea nr. 1/1970.

Investit cu soluționarea recursului

declarat de intimat, Tribunalul Olt, secția civilă, l-a respins, prin decizia

nr. 962 din 30 aprilie 2001, confirmând soluția primei instanțe privind

constatarea nulității deciziei de desfacere a contractului de muncă al

contestatoarei dar numai pentru încălcarea dispozițiilor art. 146 C. muncii.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 teza a

II-a C. proc. civ. solicitând casarea lor și în fond respingerea contestației

formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.

În motivarea recursului în anulare

se susține că incidența art. 146 C. muncii a fost greșit reținută de instanțe,

în condițiile în care în “Foaia de observație clinică generală” de la Spitalul

municipiului Caracal apare modificată data internării, peste cifra 4 apărând

cifra 3 îngroșată, contestatoarea nebeneficiind de ajutor social pentru

perioada internării; temeiul de fapt al deciziei contestate îl constituie nota

de constatare nr. 2536 din 15 decembrie 2000 întocmită în urma controlului

efectuat de organele Ministerului Educației Naționale, măsura concedierii fiind

luată în termenul legal, atât în raport de această dată cât și de aprobarea

(cerută de lege având în vedere funcția celei în cauză) care a fost dată de

același minister la 3 ianuarie 2001.

Recursul în anulare este fondat și

urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele ce succed.

Cu privire la unicul motiv de

nulitate a deciziei de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei, în

considerarea căruia instanța de recurs a confirmat soluția primei instanțe,

constând din încălcarea dispozițiilor art. 146 C. muncii, examinarea actelor și

lucrărilor dosarului conduce la concluzia că situația de fapt nu a fost pe

deplin clarificată.

În adevăr, în “Foaia de observație

clinică generală” întocmită în Secția “INT. CRONICI” a Spitalului municipiului

Caracal, ziua internării contestatoarei - 3 (ianuarie) apare îngroșată, posibil

suprapusă peste cifra 4.

În biletul de ieșire din spital

eliberat la 16 ianuarie 2001, se menționează perioada internării de la “3”ianuarie

2001 (fără nici o modificare) până la 16 ianuarie 2001.

Tot astfel, data internării - “3 I”

- este ca atare înscrisă și în certificatul de concediu medical seria MMPS –

1992 – A. Nr. 9557928 eliberat după externarea contestatoarei.

Pe copia aceluiași certificat

medical aflat în arhiva unității spitalicești se găsește însă o mențiune, fără

precizarea datei, potrivit căreia “se anulează acest certificat fiind

greșeală”, dar nu în privința datei (zilei) internării ci pentru motivul că

“s-a prezentat adeverință de salariat de la soțul bolnavei”.

Față de cele reținute, la care se

adaugă conținutul adresei nr. A/3032010 din 24 ianuarie 2001 a Poliției

municipiului Caracal, în care se menționează că în evidența acestui organ de

cercetare se află, în curs, lucrarea penală purtând numărul adresei privind pe P.E.,

era necesar ca instanțele să cunoască încadrarea în drept a faptei imputată

contestatoarei și modul (soluția) în care au fost finalizate cercetările

penale, sens în care urma a se solicita relații organului de cercetare.

Neprocedând astfel, instanțele,

lipsite de rol activ, au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice,

impunându-se casarea lor și reluarea judecății în fața tribunalului, ca

instanță de fond, competent potrivit art. 2 pct. 1 lit. b

1

)

introdusă prin art. I pct. 3 din O.U.G.

În rejudecare, vor fi repuse în

discuție și examinate și celelalte motive de nulitate a deciziei de desfacere a

contractului de muncă al contestatoarei vizând incidența art. 130 alin. (2) C.

muncii(luarea măsurii în termen de cel mult o lună de la constatarea “de către

conducătorul unității (!) a împrejurării care constituie temeiul desfacerii

contractului de muncă) și a art. 13 alin. (4) din Legea nr. 1/1970 (aplicarea

sancțiunii nu se va putea face mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii

abaterii), sub acest din urmă aspect urmând a se delimita abaterile din anii

1997 și 1998, constatate în anul 1999, de abaterile pe care aceasta le-ar fi

săvârșit cu 6 luni înainte de luarea măsurii de desfacere a contractului de

muncă, abateri care trebuie precizate și demonstrate în concret.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmează a se admite, a se dispune casarea

hotărârilor atacate și a se relua judecata în fața primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 962 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Olt, secția

civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 779 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Caracal și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Olt, ca instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.