ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1535/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242 din 28

august 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata T.G. la pedepsele de câte

2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a trei fapte prevăzute de art. 257

alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6

luni închisoare.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatei și s-a dispus deducerea detenției acesteia cu începere de la 9 iulie

2002, la zi.

S-a dispus anularea înscrisurilor

falsificate.

S-a dispus confiscarea specială de

la denunțătorul B.I. a sumei de 7.400.000 lei, de la denunțătorul C.A. a sumei

de 125 dolari S.U.A. și de la denunțătorul J.M.V. a sumei de 425 dolari S.U.A.

Inculpata a fost obligată la plata

sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, în cursul lunii

martie 2002, inculpata T.G. a intrat în legătură cu denunțătorul B.I. din

municipiul Tg. Jiu, prezentându-se ca fiind procuror și atribuindu-și numele de

D.G.G., susținând că este o persoană cu multă influență. Pentru a-și întări

susținerile, inculpata confecționase din timp cărți de vizită sub numele „D.G.

inspector economic”, „D.G.G. procuror prin penale”.

Inculpata a pretins de la această

persoană sumele de 1200 dolari S.U.A. și 4.100.000 lei, susținând că prin

influența pe care o are asupra unei funcționare de la Ambasada Franței din

București, va aranja plecarea cu forme legale pentru lucru în Franța. În plus,

inculpata, aflând că B.I. avea pe rolul Tribunalului Gorj, dosarul penal nr.

1125/2002, a dat asigurări acestuia că va face intervenții și la funcționarii

din cadrul Ministerului de Interne pentru a-i aproba plecarea din țară.

Timp de aproape două luni, inculpata

s-a întâlnit și a purtat convorbiri telefonice cu denunțătorul B.I., primind în

final, de la acesta sumele de 100 dolari S.U.A. și 4.000.000 lei.

La sfârșitul lunii iunie 2002,

inculpata a cunoscut pe denunțătorul C.A., căruia i-a relatat că lucrează în

justiție, că se numește G.G. și căruia i-a dat asigurări că prin influența pe

care o are, poate aranja plecarea la muncă în Franța cu contract încheiat prin

ambasadă a două persoane, în schimbul sumei de 850 - 900 dolari S.U.A.

Numitul C.A. a prezentat inculpatei

și pe cumnatul său J.M.V. și, convinși fiind, de afirmațiile acesteia că are

influență asupra unor funcționari care le pot aranja dosarele de plecare în

străinătate, i-au înmânat acesteia la datele de 4 și 8 iulie 2002, suma totală

de 550 dolari S.U.A.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel denunțătorul parte civilă J.M.V. și inculpata T.G.

Partea civilă a solicitat

înlăturarea confiscării speciale a sumei de bani ce i-a fost restituită în

cursul urmăririi penale, susținând că a fost prejudiciat prin fapta inculpatei.

Inculpata a solicitat achitarea

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în temeiul dispozițiilor

art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât cărțile de vizită folosite de ea nu

sunt înscrisuri sub semnătură privată, apte de a produce consecințe juridice.

Curtea de Apel Craiova, prin decizie

penală nr. 582 din 19 decembrie 2002, a admis apelul inculpatei, a desființat

hotărârea atacată, a descontopit pedepsele și în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. pen. și a dispus achitarea acesteia pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele în cea mai grea, de 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei și s-a dedus în continuare detenția acestuia cu începere de la 28

august 2002, la zi.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă J.M.V. și a fost obligată să plătească statului

300.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri inculpata T.G. și parte civilă J.M.V.

Inculpata a solicitat, prin

apărătorul său, casarea hotărârilor pronunțate, reducerea pedepsei și aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Partea civilă în recurs, a reiterat

motivele din apel, în sensul înlăturării confiscării sumei de 425 dolari S.U.A.

Recursurile sunt nefondate.

În raport de probatoriul

administrat, starea de fapt reținută, este în concordanță cu aceasta,

încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția inculpatei rezultă

neîndoielnic din actele dosarului.

Aspectul netemeiniciei invocat de

inculpată, privitor la proporționalitatea pedepsei este întemeiat, întrucât

instanțele, prin considerarea criteriilor de individualizare a procedat la

stabilirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, evoluând corespunzător, atât

gradul de pericol social concret pe care îl prezintă infracțiunea comisă, cât

și datele ce caracterizează persoana inculpatei.

Faptul că inculpata se află la prima

încălcare a legii penale și a recunoscut fapta, sunt elemente care au fost

avute în vedere de instanțe, atunci când au dozat cuantumul pedepsei.

Pe de altă parte, potrivit art. 81

alin. (1) lit. c) C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o anume durată dacă, pe lângă condițiile de la lit. a)

și b) este satisfăcută cerința ca scopul pedepsei să poată fi atins chiar fără

executarea acesteia.

Or, în cauză, instanțele în mod

corect au apreciat că scopul pedepsei, acela de prevenire de noi infracțiuni nu

poate fi atins prin aplicarea prevederilor referitoare la suspendarea

condiționată a pedepsei.

În ce privește recursul părții

civile se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. (1) C.

pen., combinate cu dispozițiile art. 256 din același cod, sumele primite de

infractor ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență se

confiscă, iar dacă nu se găsesc în posesia inculpatului se vor lua de la

persoana care le deține.

Această confiscare operează și

atunci când deținătorul actual al sumei este însuși persoana care a dat banii

infractorului, dacă aceasta nu a sesizat organele de urmărire penală mai

înainte de începerea urmăririi.

În cauză, sunt îndeplinite cerințele

art. 257 alin. (2) C. pen., măsura confiscării speciale de la partea civilă a

sumei ce a fost restituită acesteia în cursul urmăririi penale, este legală.

Examinând și din oficiu recursurile

declarate de inculpată și de partea civilă, nu se constată existența unor

motive care să conducă la casarea hotărârii atacate.

Ca urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, ambele recursuri,

se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive la

zi și vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpata T.G. și partea civilă J.M.V. împotriva deciziei penale

nr. 582 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 9 iulie 2002, la 26 martie 2003.

Obligă pe recurenta inculpată să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte civilă să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.