ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2747/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brăila, secția penală,

prin sentința nr. 505 din 20 decembrie 2002, a condamnat pe inculpata D.G. la

pedepsele de 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen. și trafic de influență, prevăzută de art. 257 din același

cod.

În baza art. 86

5

alin.

(1) și art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința

penală nr. 11 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București,

definitivă prin decizia penală nr. 3212 din 21 iunie 2002 a Curții Supreme de

Justiție, a descontopit această pedeapsă rezultantă în pedepsele componente de

2 ani, un an și două pedepse de 3 ani închisoare și apoi a contopit toate

aceste pedepse cu pedepsele aplicate în cauză dispunând ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de un an

închisoare, în total având de executat 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen., cu privire la această pedeapsă.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 martie 2001 până la

31 ianuarie 2002.

S-a dispus confiscarea specială a

sumei de 450.000 lei și anularea înscrisului falsificat, aflat la fila 6 din

dosarul de urmărire penală.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că, în luna februarie 2001, inculpata a pretins și primit de la B.F.

suma de 450.000 lei pentru a-i certifica inspecția tehnică a autovehiculului

fără a mai fi necesară verificarea efectivă a acestuia, lăsând să se creadă că

are influență la un inginer cu atribuții de verificare și control de la

Registrul Auto Român, filiala Brăila.

În realitate, inculpata a modificat

anexa certificatului de înmatriculare aparținând altei mașini, trecând numărul

certificatului de înmatriculare și al autovehiculului proprietatea lui B.F.,

acesta din urmă circulând apoi cu autovehiculul până în momentul depistării.

Pentru fapte similare, săvârșite în

perioada anilor 2000 – 2001, împreună și cu un subofițer de poliție, inculpata

a mai fost condamnată de Tribunalul Militar Teritorial București la o pedeapsă

rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării,

faptele din prezenta cauză fiind concurente cu cele deja judecate, împrejurare

ce a determinat aplicarea dispozițiilor art. 86

5

alin. (1) și art.

85 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia nr. 87/ A din 14 februarie 2003, a respins, ca nefondat,

apelul prin care inculpata a solicitat o altă individualizare a pedepsei.

Declarând recurs, inculpata a

solicitat să se facă aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen., susținând că

se impune reunirea cauzei în care tribunalul militar a pronunțat o hotărâre

definitivă de condamnare cu prezenta cauză, fiind vorba de acte ce intră în

conținutul aceleiași infracțiuni pentru care deja a fost condamnată.

A mai solicitat reindividualizarea

pedepsei, în sensul suspendării condiționate a executării acesteia.

Recursul inculpatei este întemeiat

potrivit celor ce urmează.

Pentru a se putea dispune reunirea

cauzei cu aceea prin care s-a dat anterior o hotărâre de condamnare definitivă

este necesar ca actele materiale, ulterior descoperite, să intre în conținutul

aceleiași infracțiuni pentru care condamnarea a rămas definitivă. În alte

cuvinte, se impune ca actele materiale ulterior descoperite să fie similare sau

identice cu actele materiale ce au intrat în conținutul infracțiunii deja

judecate, să fie așadar vorba de o infracțiune continuată.

Din actele dosarului rezultă că

anterior, inculpata a fost condamnată pentru faptul că a indus în eroare mai

multe persoane față de care a afirmat că pentru efectuarea verificărilor

tehnice anuale la R.A.R. Brăila sunt necesare sume de bani mai mari decât cele

percepute în realitate, diferența fiind însușită de inculpată, celor în cauză

detașându-le anexele taloanelor de înmatriculare și înmânându-le alte anexe de

culoare portocalie cărora le falsifica conținutul.

Este deci evident că nu se poate

discuta de o infracțiune continuată (unitate de rezoluție infracțională și de

încadrare juridică) de vreme ce inițial inculpata a fost condamnată pentru

înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale, iar în prezenta cauză

pentru trafic de influență și fals material în înscrisuri oficiale.

Față de această situație, corect

instanțele au reținut că există un concurs real de infracțiuni, aplicând

regulile acestuia.

Cu privire la modul de

individualizare a pedepsei se impune observația că pedepsele aplicate anterior

pentru infracțiunile de înșelăciune

[

(art. 215 alin. (1) C. pen.)] au fost grațiate prin Legea nr. 543/2002,

ceea ce nu ar mai justifica sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, acesta

urmând a fi înlăturat.

În consecință, pentru pedeapsa de 3

ani închisoare se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere,

condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen., fiind întrunite.

Astfel, inculpata nu a mai fost

condamnată anterior, infracțiunile săvârșite nu sunt sancționate cu pedeapsa

închisorii mai mare de 15 ani, iar după eliberarea din starea de arest

preventiv (peste 10 luni) s-a încadrat în muncă și a avut o bună comportare

(caracterizare S.C. E. S.A. Brăila; adresa Poliției municipiului Brăila nr. A

56 din 28 ianuarie 2004), ceea ce induce concluzia că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru inculpată și chiar fără executarea pedepsei ea

nu va mai săvârși infracțiuni.

Totodată, se are în vedere și

comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este

suferindă de unele afecțiuni psihice, că are doi copii în întreținere, iar

soțul său este pensionat pentru gradul II de invaliditate.

Pentru toate aceste considerente,

recursul inculpatei, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., va fi admis, în sensul că se vor casa hotărârile

pronunțate cu privire la individualizarea pedepsei, se va înlătura sporul de un

an închisoare și se va dispune în temeiul art. 86

1

C. pen.,

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

termenul de încercare fiind cel de 5 ani stabilit prin sentința penală nr.

11/2002 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Pe perioada termenului de încercare,

inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen., așa cum se va menționa în dispozitivul deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata D.G. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 14 februarie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 505 din 20 decembrie 2002, pronunțată de

Tribunalul Brăila cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură sporul de un an închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

3

C. pen.,

condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în ultima zi a

lunii la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la alte organe stabilite

de instanță;

- să anunțe în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2004.