ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1911/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425 din 30

aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 449/2002, în baza art. 4 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M. la un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri pentru consum

propriu.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 4 din Legea 143/2000 cu

aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 99 C. pen., a condamnat pe inculpatul

B.A. la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără

drept de droguri pentru consum propriu.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului B.A.

În baza art. 17 din Legea 143/2000

și art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 0,09 grame heroină

ridicată de la inculpatul P.M. și constatată ca probă s-a consumat în procesul

analizelor de laborator.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unei seringi ridicată de la inculpatul B.A.

A fost obligat fiecare inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000

lei onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că la data de 13 august 2001, orele 14,30, în urma

percheziției corporale efectuată asupra inculpaților aflați pe str. Gheorghe

Lazăr din București a fost găsită o punguță din material plastic ce conținea

0,09 grame heroină asupra inculpatului P.M. și un plic de hârtie inscripționat

„sare de lămâie” ce conținea o substanță cristalină de culoare albă, o seringă

de unică folosință și o fiolă de sticlă spartă asupra inculpatului B.A.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică efectuat în cauză, rezultă că substanța din punguța de

material plastic este heroină în greutate de 0,09 grame, în fiola de sticlă

spartă au fost găsite urme de heroină.

Audiați în cursul cercetării

judecătorești, inculpații au recunoscut comiterea faptei.

La individualizarea pedepselor au

fost reținute dispozițiile art. 72 C. pen.

Conduita sinceră a celor doi

inculpați pe tot parcursul procesului penal a fost calificată de instanță drept

circumstanță atenuantă

[

(art.

74 lit. c) C. pen.)], dându-se eficiență acesteia la realizarea procesului de

individualizare a pedepselor potrivit dispozițiilor art. 76 lit. d) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o cu

privire la reținerea nejustificată în favoarea inculpaților a circumstanțelor

atenuante, solicitând înlăturarea acestora, și cu privire la omisiunea

revocării liberării condiționate pentru inculpatul P.M.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 524 din 30 august 2002, a respins ca

nefondat apelul declarat de parchet.

A motivat instanțe de apel că

pedepsele au fost just individualizate pentru cei doi inculpați, în raport de

pericolul social al faptelor comise și de circumstanțele personale ale

inculpaților.

În legătură cu revocarea liberării

condiționate, s-a arătat că dispozițiile art. 61 C. pen., lasă la aprecierea

instanței revocarea sau menținerea liberării condiționate, ori în prezenta

cauză s-a apreciat că nu se justifică revocarea liberării condiționate.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

P.M.

Parchetul a criticat hotărârile

pronunțate cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților P.M. și B.A., omisiunea instanțelor de aplicare a dispozițiilor

art. 61 C. pen. și luarea greșită a măsurii confiscării în cauză.

S-a arătat de parchet că inculpații

au fost surprinși în flagrant cu droguri asupra lor, astfel că reținerea de

circumstanțe atenuante cu motivarea că aceștia au avut o conduită sinceră pe

parcursul procesului penal, este nejustificată.

Cu privire la al doilea motiv de

recurs, aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., este obligatorie, fie în

sensul menținerii sau al revocării liberării condiționate.

Cu privire la măsura confiscării

cantităților de 0,09 gr heroină, aceasta s-a dispus în mod nejustificat,

întrucât cantitatea de drog s-a consumat în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul P.M. nu a motivat

recursul declarat.

Examinând recursurile declarate în

cauză, se constată următoarele:

Instanța de fond în mod nejustificat

a reținut în favoarea inculpaților P.M. și B.A. circumstanțe atenuante.

Inculpații au fost surprinși în

flagrant cu droguri asupra lor, astfel că poziția acestora de a nu contesta

această situație, nu poate conduce la reținerea de circumstanțe atenuante.

Declarațiile sincere ale inculpaților nu au servit nemijlocit la stabilirea

adevărului în cauză.

Pe de altă parte, din cazierul

inculpatului P.M. rezultă că în perioada minoratului a suferit 2 condamnări

pentru infracțiunea de furt calificat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

minor B.A., acesta este cercetat în stare de arest pentru săvârșirea unei

tâlhării.

Toate aceste aspecte caracterizează

negativ persoana fiecărui inculpat, astfel că primul motiv de recurs al

parchetului este întemeiat, urmând a se dispune înlăturarea circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea inculpaților și a le aplica pedepse orientate la

limita minimă a textului de lege sancționator.

În legătură cu al doilea motiv de

recurs al parchetului se constată că, prin sentința penală nr. 2940 din 12

septembrie 2000, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București inculpatul

P.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare.

La data de 6 iunie 2001, inculpatul

a fost liberat condiționat, restul de pedeapsă neexecutat fiind de 74 de zile.

Inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune la 3 august 2001, pe timpul

liberării condiționate, pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată la

data de 20 august 2001.

În raport de dispozițiile art. 61 C.

pen., revocarea liberării condiționate nu era obligatorie, dar instanța trebuia

să se pronunțe fie sub aspectul menținerii liberării condiționate, fie al

revocării acesteia.

Omisiunea instanței de a se pronunța

nu echivalează cu menținerea liberării condiționate.

Sub acest aspect, hotărârile

pronunțate sunt supuse casării urmând a se dispune menținerea liberării

condiționate pentru inculpatul P.M., având în vedere gravitatea faptei pentru

care este judecat în prezenta cauză.

Și cel de al treilea motiv de recurs

al parchetului este întemeiat.

Din moment ce cantitatea de 0,09

grame heroină ridicată de la inculpatul P.M. a fost consumată în procesul

analizelor de laborator, instanța greșit a dispus confiscarea acestei cantități

de heroină.

Față de cele reținute, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a

admite recursul declarat de parchet și a casa hotărârile atacate în sensul

celor reținute.

În legătură cu recursul declarat de

inculpatul P.M., față de împrejurarea că acesta nu a atacat sentința instanței

de fond cu apel, urmează a-l respinge ca inadmisibil.

Se va dispune ca onorariul

apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.A. să fie plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr.

524/ A din 30 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpații P.M. și B.A.

Casează decizia penală atacată

precum și sentința penală nr. 425 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților P.M. și B.A., omisiunea de a se pronunța asupra liberării

condiționate dintr-o pedeapsă anterioară pentru inculpatul P.M. și aplicarea

greșită a măsurii confiscării pentru cantitatea de 0,09 gr heroină.

Înlătură circumstanțele atenuante

reținute pentru P.M. și B.A.

Majorează pedeapsa pentru P.M. de la

un an închisoare, la 2 ani închisoare.

Menține liberarea condiționată

pentru restul de 74 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 791 din 14 martie 2001 a Judecătoriei sector

4 București.

Majorează pedeapsa pentru B.A. de la

6 luni închisoare, la un an închisoare.

Înlătură măsura confiscării

cantității de 0,09 grame heroină.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul avocatului din oficiu

pentru inculpatul B.A. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.