ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 293/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 293/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Decizia

nr.293

Dosar

nr.4419/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata T.L.A.

împotriva deciziei penale nr.580 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel

București-Secția I penală.

S-a prezentat inculpata, arestată, asistată de avocat B.G,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Instanța din oficiu, a pus în discuția părților cazul de casare

prevăzut de art.17

1

Cod procedură penală privind confiscarea de la

inculpată a 10 $ .

Apărătorul recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, achitarea inculpatei, întrucât aceasta avea cele două

doze de drog pentru consum propriu.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca

nefondat și a solicitat admiterea sub aspectul prevăzut de art.17

1

Cod procedură penală și înlăturarea dispozițiilor art.118 Cod penal.

Inculpata, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.446 din 7 mai 2002 Tribunalul București,

Secția a II-a penală a condamnat-o pe inculpata T.L.A. la 10 ani închisoare în

baza art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 ,cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b

Cod penal pe o perioadă de 5 ani ca pedeapsă complementară.

A fost dedusă prevenția de la 8 ianuarie 2002 la zi.

In baza art.17 din Legea 143/2000 s-a constatat că heroina s-a

consumat în procesul analizelor de laborator și în temeiul art.118 lit.d Cod

penal au fost confiscate de la inculpată  sumele de 10 dolari SUA și 100.000

lei obținuți din vânzarea a două bile de heroină.

Inculpata a mai fost obligată la  1.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, în care se include și suma de 300.000 lei  onorariu

pentru apărător din oficiu, care a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Instanța, a reținut, în fapt, că lucrătorii de poliție din

cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Anticorupție București, în

baza informațiilor pe care le dețineau cu privire la traficarea de droguri de

către inculpata T.L.A. în locuința din București, șos.Sălaj nr.212, sector 5 au

organizat suprinderea acesteia în flagrant de vânzare a unor astfel de produse.

In acest scop, pe baza autodenunțului  numitului I.S. care mai

cumpărase anterior droguri de la inculpată, la data de 8 ianuarie 2002 organul

de poliție a supravegheat operația de cumpărare a două bile cu heroină de către

martor, acesta prezentând în prealabil sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei

pe care le va folosi.

La scurt timp după ce martorul I.S. a intrat în imobilul din

șos.Sălaj nr.212, acesta a revenit, prezentând un pliculeț cu o substanță

maronie, sigilat prin topirea plasticului și precizând că, datorită

precipitării, pe drum a pierdut al doilea pliculeț.

In baza autorizației nr.152/P/2002 din 8 ianuarie 2002 emisă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București,  organul de poliție a efectuat  o

percheziție în locuința din  șos.Sălaj nr.212, fiind găsită inculpata  iar

într-un șifonier au fost găsite sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei.

In timpul percheziției  a venit în locuință și martorul D.C.R.

care, chestionat cu privire la motivul prezenței sale,a precizat că  intenționa

să vândă inculpatei un parfum în schimbul unei doze de drog.

Constatările sus-menționate au făcut obiectul procesului-verbal încheiat

de organul de poliție la data de 8 ianuarie 2002, din care mai rezultă că

sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei au fost ridicate de la inculpată.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică al

Institutului de Criminalistică, Serviciul de Expertize fizico-chimice  din

cadrul I.G.P., substanța de culoare bej din pliculețul în cauză, cu masa de

0,096 grame este heroină,prevăzută în Tabelul I – droguri de mare risc – anexă

la Legea nr.143/2000.

Inculpata a recunoscut în cursul procesului penal că este

consumatoare de droguri, vânzându-i numitului  I.S.., pliculețele  motivat de

faptul că acesta intrase în criză.

Impotriva hotărârii menționate, inculpata T.L.A. a declarat

apel, solicitând schimbarea încadrării  juridice în infracțiunea prevăzută de

art.4 din Legea nr.143/2000 întrucât este doar consumatoare de droguri și, de

asemenea, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr.580 din 26 septembrie 2002 Curtea de Apel

București, Secția I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată,

constatând că  mijloacele de probă, respectiv procesul-verbal de constatare ,

declarațiile martorilor D.C. și I.O. precum și declarațiile inculpatei, inclusiv

cele din fața instanței, susțin situația de fapt și încadrarea juridică

reținută în cauză.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs  de către

inculpată, nemotivat în scris însă susținut oral, în sensul achitării, deoarece

a deținut cele două doze cu heroină pentru consum propriu.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului

de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru motivul

invocat, însă, așa cum se va arăta în continuare, hotărârile vor fi casate

pentru cazul prevăzut de art.385

9

al.1 pct.17

1

Cod

procedură penală, luat în considerare din oficiu.

Situația de fapt este temeinic stabilită și rezultă fără echivoc

din mijloacele de probă judicios  analizate și evaluate, de către instanța de

fond și cea de apel.

Incadrarea juridică legală este cea reținută de instanțe,

inculpata fiind judecată pentru vânzarea a două doze cu heroină numitului I.Ș ,

faptă, de altfel, recunoscută de aceasta  la instanța de fond fără nuanțări, în

expresia „ cunosc rechizitoriul, recunosc și regret săvârșirea faptei „.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și

declarațiile martorilor D.C. și I.O. din care rezultă că inculpata era

cunoscută ca fiind vânzătoare de  droguri, primul dintre ei fiind chiar

identificat  în încercarea de a cumpăra droguri cu ocazia percheziției în

imobilul aflat sub supraveghere.

Aplicarea pedepsei în cuantumul corespunzător minimului special

legal este motivată de instanță prin atitudinea sinceră și de regret a

inculpatei, asfel încât aceasta este și justificată și necesară realizării

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Din oficiu, conform art.385

9

al.3 și 4 Cod procedură

penală, Curtea a pus în discuția părților cazul de casare prevăzut sub pct.17

1

al aceluiași text de lege, în sensul greșitei aplicări a legii atunci când prin

hotărârea instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, s-a dispus

confiscarea de  la  inculpată , în temeiul art.118 lit.d Cod penal,  a sumelor

de 10 dolari SUA și 100.000 lei, dobândite de către aceasta prin săvârșirea

infracțiunii.

Așa cum rezultă din procesul verbal din 8 ianuarie 2002 și

dovada din 8 ianuarie 2002 sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei au fost

ridicate de la inculpată și restituite numitului I.S., căruia îi aparțineau.

Se constată, așadar, că, pe de o pate,  nu se putea dispune

confiscarea unor sume de bani de la inculpată în condițiile în care aceasta nu

le mai  deținea, deoarece i-au fost ridicate de organul de poliție, iar, pe de

altă parte, fiind vorba de sume de bani folosite din inițiativa organului de

urmărire specializat în combaterea traficului de droguri într-o operațiune

legală de descoperire a unor astfel de fapte, acestea nu sunt supuse

confiscării, nerealizând starea de pericol, a cărei înlăturare este  scopul  măsurii

de siguranță în discuție.

Așa fiind, recursul inculpatei  T.L.A. va fi admis și, casând

hotărârile pronunțate în cauză,  se va dispune înlăturarea măsurii confiscării

sumelor de 10 dolari SUA și 100.000 lei.

In conformitate cu dispozițiile art.385

17

alin.4 și

art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei durata arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 22 ianuarie

2003.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpata T.L.A. împotriva deciziei

penale nr.580 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel București –secția I

Penală.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.446 din 7 mai 2002 a Tribunalului

București –secția II Penală numai cu privire la măsura confiscării sumelor de

10 dolari SUA și 100.000 de lei, dispoziție pe care o înlătură.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză.

Deduce

din pedeapsă durata arestării de la 8 ianuarie 2002 până la 22 ianuarie 2003.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.