ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 328/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 587 din 21

iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpata B.E.

la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen.

S-a reținut că, la data de 24 martie

2002, inculpata B.E. a urmărit-o pe partea vătămată L.O. de la Complexul

Comercial Mall până la locuința acesteia, cu intenția de a o deposeda de

geantă, întrucât avea certitudinea că în această geantă va găsi bani.

În scara blocului de locuințe,

profitând de o clipă de neatenție a părții vătămate, inculpata a împins-o cu

intenția de a o dezechilibra și a-i sustrage geanta.

Cum partea vătămată a căzut peste

geantă, făcând imposibilă sustragerea acesteia, inculpata i-a smuls din ureche

cerceii și a încercat să plece.

Partea vătămată a apucat-o pe

inculpată de bluză, pentru ca aceasta să nu poată părăsi locul faptei și, în

același timp, a strigat după ajutor.

Pentru a scăpa, inculpata a lovit-o pe

partea vătămată cu pumnii în față, cu piciorul în piept și a tras-o de păr,

nereușind însă să fugă, ca urmare a imobilizării de mai mulți locatari ai

blocului, alertați de strigătele părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 525 din 4 septembrie 2002, a admis apelul declarat de

inculpată împotriva hotărârii primei instanțe, a desființat în parte sentința

atacată și a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 9 ani la 7 ani

închisoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pedeapsa de 9 ani închisoare este excesivă, chiar în

condițiile existenței unui pericol social deosebit al faptei săvârșite.

S-a reținut că rolul educativ poate

fi realizat și aplicând o pedeapsă mai redusă, având în vedere lipsa

antecedentelor penale și vârsta inculpatei, iar aplicarea unei pedepse prea

severe poate pune în pericol atingerea scopului acesteia, acela de a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

inculpata a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Cu referire la decizia pronunțată în

apel inculpata a arătat că este criticabilă sub aspectul nereținerii

circumstanțelor atenuante judiciare și coborârea pedepsei sub minimul special

prevăzut de norma incriminatoare.

Recursul declarat este nefondat.

Este adevărat că potrivit art. 76 C.

pen., pedeapsa principală se reduce sub minimul prevăzut de lege în cazul în

care există circumstanțele atenuante care sunt enumerate exemplificativ în art.

74 C. pen., împrejurări care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante

judiciare.

Împrejurările invocate de inculpată au

fost avute în vedere de instanța de control judiciar pentru reducerea pedepsei

spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, în raport cu pericolul social

concret al faptei săvârșite și nu justifică recunoașterea acestora ca

circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acesteia.

Examinând cauza în raport și de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

sunt alte motive de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu,

de instanță.

Pentru considerentele ce preced, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge

recursul declarat de inculpata B.E., ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării

preventive, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 525 din 4 septembrie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2002, la 23

ianuarie 2003.

Obligă recurenta inculpată să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2003.