ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2489/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 769 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2047/2003 s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul A.L.G., ca neîntemeiată. A fost obligat revizuientul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat în conformitate cu art. C. proc. pen., că Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr. 541 pronunțată la 11 septembrie 2001 în dosarul nr. 3640/2001 de Tribunalul București, secția I penală. Prin cererea sa petentul a criticat sentința nr. 541/2001 sub aspectul greșitei aprecieri a probelor administrate, neregulilor cu privire la efectuarea urmăririi penale și a exercitării căilor de atac, precum și împrejurării că declarațiile martorilor audiați sunt mincinoase.

De asemenea, a arătat că în cursul procesului penal nu i-a fost admisă proba confruntării cu martorii audiați. Prin sentința penală nr. 541 pronunțată la 11 septembrie 2001 de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Prin decizia penală nr. 668 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, s-a respins apelul inculpatului, decizia fiind definitivă. Tribunalul a constatat că aspectele invocate de petent cu excepția celui legat de mărturie mincinoasă, nu pot constitui motive de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește susținerea referitoare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiați în cauză, aceasta nu poate constitui motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., apreciază tribunalul, deoarece petentul nu a indicat nici o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului care să constate săvârșirea unei astfel de infracțiuni. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, criticând-o pe motive de netemeinicie pe considerentul că probele care au stat la baza condamnării sale au fost insuficiente iar martorii mincinoși. Prin decizia penală nr. 766 din 18 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.

Împotriva deciziei penale sus-menționată condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele formulate în apel. Recursul declarat este nefondat. Pentru a fi admisă cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se cere conform alin. (3) al aceluiași text de lege, ca mărturia mincinoasă să fi determinat darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Mărturia mincinoasă la care se referă condamnatul trebuie dovedită printr-o hotărâre judecătorească, sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului, acte ce nu au fost invocate nici de revizuient.

Cum cererea de revizuire putea fi admisă pentru cazul de revizuire invocat numai dacă prin săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă s-ar fi ajuns la condamnarea greșită a revizuientului, deci la soluția contrară celei care trebuia adoptată, ceea ce în speță nu este cazul recursului declarat de condamnat, urmează a fi respinsă în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.L.G. împotriva deciziei penale nr. 776 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2004.