ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3894/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1151 din 5

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, au fost condamnați

inculpații:

- O.G. la 7 ani închisoare și

conform art. 65 C. pen., la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C.

pen.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată cu privire la pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 371/2000 a Tribunalului Dâmbovița și s-a

contopit restul de 182 zile, neexecutat, cu pedeapsa de 7 ani închisoare.

- V.A. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu

aplicarea art. 13 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în seara zilei de 29 octombrie 2001, în timp ce partea

vătămată G.D. se îndrepta spre locuința sa, inculpații amenințând-o cu un

cuțit, i-au sustras telefonul mobil, haina de piele cu care era îmbrăcată, un

inel și o pereche de cercei din aur.

Prin decizia penală nr. 80 din 20

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I, s-a admis parțial apelul

declarat de procuror, în sensul că s-a dispus, conform art. 118 lit. d) C.

pen., confiscarea de la inculpatul V.A. a sumei de 1.250.000 lei și de la

inculpatul O.G. a sumei de 350.000 lei. Totodată, s-a respins ca nefondat

apelul inculpatului V.A.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a

susținut că s-a făcut o greșită individualizare a pedepselor care sunt prea

blânde în raport cu pericolul social ridicat al faptei comise de inculpați.

Recursul este fondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că fapta a fost săvârșită după lăsarea întunericului, în jurul orei

19,30, într-un loc public, unde inculpații au urmărit-o pe partea vătămată,

care se îndrepta singură spre casă. Au îmbrâncit-o și sub amenințarea

cuțitului, au deposedat-o de bunuri.

Prin rezultatul și caracterul ei

calificat, fapta inculpaților prezintă un pericol social ridicat de care nu s-a

ținut seama în suficientă măsură la individualizarea pedepselor.

De asemenea, nu s-a ținut seama de

persoana inculpaților. Astfel, inculpatul O.G. mai are în antecedente două

condamnări și anume pentru tâlhărie și tentativă la infracțiunea de omor, iar

inculpatul V.A. este cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni de tâlhărie,

ambii inculpați dovedind în acest fel, un comportament antisocial persistent.

Se constată, în consecință, că

stabilind pedepsele de 7 ani și respectiv, 5 ani închisoare, instanțele, nu au

făcut o justă individualizare, în conformitate cu criteriile prevăzute de art.

72 C. pen. Urmează deci, să se admită recursul declarat de procuror, să se

caseze hotărârile pronunțate în cauză și să se majoreze pedepsele pentru a se

asigura mai eficient funcțiile preventiv-educative ale acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 80

din 20 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpații O.G. și V.A.

Casează hotărârea atacată și

sentința penală nr. 1151 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția

I penală, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului O.G. la 10 ani închisoare și pedeapsa aplicată inculpatului V.A.

la 6 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedepsele aplicate

ambilor inculpați, timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2002 la 19

septembrie 2003.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților, în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.