ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4146/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244 din 2

octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul S.C. la 2

ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

din același cod.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei condiționat pe durata prevăzută de art. 82 C.

pen., atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Prin aceiași sentință a fost

condamnat și inculpatul minor B.I.G.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 14 noiembrie 2001,

inculpații S.C. și B.I.G., minori, au luat hotărârea să sustragă bani din

magazinul aflat în administrarea S.C. D.C. S.R.L, situat în Municipiul Drobeta

Turnu Severin.

Inculpatul B.I.G. și-a pus pe față

un fes tip cagulă, iar S.C. și-a tras peste față gluga de la geacă și a rămas

la ușa magazinului.

Inculpatul minor B.I.G. a pătruns în

magazin și a cerut vânzătoarei B.E. să-i dea banii aflați în casierie,

împrejurare în care partea vătămată a strigat „hoții” și i-a amenințat cu o

coadă de mătură.

Inculpații au părăsit imediat

magazinul și au fugit, fiind însă imobilizați de către organele de poliție

sesizate de partea vătămată.

Starea de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza sesizării părții vătămate, declarațiilor

acesteia, procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliție,

declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților de

recunoaștere a săvârșirii faptei.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, critica privind greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.C., solicitând înlăturarea

prevederilor art. 81 C. pen., și inculpatul care a solicitat reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 94 din 7

martie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mehedinți și de inculpatul S.C. și a casat sentința cu

privire la încadrarea juridică dată faptei, pe care a schimbat-o din

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c),

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, în infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a),

c), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul fiind condamnat

la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței privind modalitatea de executare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii au declarat

recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul S.C.

Recursul declarat de parchet vizează

greșita încadrare juridică a faptei considerată a fi cea prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și b), cu aplicarea art. 13 din același cod, și greșita individualizare

a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul în recursul său a

criticat hotărârile sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova este fondat în limitele și pentru considerentele

ce se vor arăta:

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar.

Cu toate acestea se constată că

încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul S.C. nu a fost corect

stabilită.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru furtul

săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat

sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori ca făptuitorul să-și asigure

scăparea.

Din analiza textului de lege citat

rezultă că infracțiunea de tâlhărie care face parte din categoria

infracțiunilor complexe, se săvârșește numai cu intenție, aceasta constând în știința

și voința făptuitorilor de a folosi acte de violență asupra victimei pentru a

sustrage și a-și însuși de la aceasta bunuri.

În cauză, din probele de la dosar nu

rezultă că inculpații au acționat cu intenția de a deposeda prin violență pe

victimă de banii cei deținea din încasări.

În acest sens sunt fără echivoc

declarațiile inculpaților, care au arătat că la simpla ripostă a părții

vătămate, care a strigat „hoții” și a apărut cu o coadă de mătură pentru a se

apăra de eventuala atitudine a lor violentă s-au speriat și au fugit.

Același lucru l-a declarat și partea

vătămată B.E. care arată că inculpatul B.I.G., „a intrat în magazin având pe

față o cagulă, cu un cuțit mic în mână, cum a intrat acesta a spus „Banii,

dă-mi banii”, iar în momentul în care ea a țipat strigând „hoții” și s-a

îndreptat cu mătura spre inculpat, acesta și celălalt au fugit”.

Din cele arătate și în lipsa altor

dovezi, este evident că nu au fost folosite acte de violență asupra victimei cu

intenția de a o deposeda de banii deținuți din încasări.

Așa stând lucrurile, în mod eronat

instanțele au reținut că inculpatul S.C. se face vinovat de comiterea

infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) C. pen., din

moment ce din nici o probă nu rezultă intenția violenței asupra părții

vătămate.

În aceste condiții fapta

inculpatului S.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 208 și art. 209 C. pen.

Pentru considerentele arătate

urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de

inculpatul S.C. din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20,

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20,

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) din același cod.

Urmare a schimbării încadrării

juridice a faptei se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei în

conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., cu gradul de pericol social al

faptei, împrejurările în care s-a comis, dar și persoana făptuitorului, lipsit

de antecedente penale, cu o bună conduită anterioară, student, sincer pe

parcursul procesului penal, așa încât, pedeapsa de 2 ani închisoare ce se va

aplica va fi în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Conform art. 1 din Legea nr.

543/2000 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani

inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată.

Având în vedere că infracțiunea de

complicitate la tentativă la infracțiunea de furt calificat comisă de

inculpatul S.C. a fost comisă anterior adoptării Legii nr. 543/2000, cât și

faptul că aceasta nu face parte din infracțiunile exceptate de la beneficiul

acestui act normativ, urmează a se constata că pedeapsa este grațiată în

întregime condiționat.

Urmare a aplicării dispozițiilor

actului de grațiere, inculpatului urmează a i se atrage atenția asupra

consecințelor nerespectării prevederilor art. 10 din Legea nr. 543/2000.

În ce privește recursul declarat de

inculpatul S.C. se reține că ulterior, prin cerere la 9 aprilie 2003, și în

ședința din 1 octombrie 2003 a declarat că își retrage recursul.

Potrivit art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs conform dispozițiilor art. 368

din același cod și își pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se

aplică în mod corespunzător.

Astfel, până la închiderea

dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage

recursul declarat.

Ca atare, urmează să se ia act de

retragerea recursului declarat de inculpat, și obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 94 din 7

martie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul S.C.

Casează decizia cu privire la

încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, precum și la modalitatea de

executare a pedepsei.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la

art. 20, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) din același cod, în infracțiunea prevăzută art. 26, raportat la art.

20, art. 208, alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și în baza acestui text, condamnă pe

inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Conform art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată.

Face aplicarea art. 10 din Legea nr.

543/2002.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.