ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4146/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 244 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul S.C. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei condiționat pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul minor B.I.G. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 14 noiembrie 2001, inculpații S.C.

și B.I.G., minori, au luat hotărârea să sustragă bani din magazinul aflat în administrarea S.C. D.C. S.R.L, situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin. Inculpatul B.I.G. și-a pus pe față un fes tip cagulă, iar S.C. și-a tras peste față gluga de la geacă și a rămas la ușa magazinului. Inculpatul minor B.I.G. a pătruns în magazin și a cerut vânzătoarei B.E. să-i dea banii aflați în casierie, împrejurare în care partea vătămată a strigat „hoții” și i-a amenințat cu o coadă de mătură. Inculpații au părăsit imediat magazinul și au fugit, fiind însă imobilizați de către organele de poliție sesizate de partea vătămată. Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza sesizării părții vătămate, declarațiilor acesteia, procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliție, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptei.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.C., solicitând înlăturarea prevederilor art. 81 C. pen., și inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 94 din 7 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și de inculpatul S.C. și a casat sentința cu privire la încadrarea juridică dată faptei, pe care a schimbat-o din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței privind modalitatea de executare a pedepsei. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul S.C. Recursul declarat de parchet vizează greșita încadrare juridică a faptei considerată a fi cea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 13 din același cod, și greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Inculpatul în recursul său a criticat hotărârile sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta: Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar.

Cu toate acestea se constată că încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul S.C. nu a fost corect stabilită. Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Din analiza textului de lege citat rezultă că infracțiunea de tâlhărie care face parte din categoria infracțiunilor complexe, se săvârșește numai cu intenție, aceasta constând în știința și voința făptuitorilor de a folosi acte de violență asupra victimei pentru a sustrage și a-și însuși de la aceasta bunuri.

În cauză, din probele de la dosar nu rezultă că inculpații au acționat cu intenția de a deposeda prin violență pe victimă de banii cei deținea din încasări. În acest sens sunt fără echivoc declarațiile inculpaților, care au arătat că la simpla ripostă a părții vătămate, care a strigat „hoții” și a apărut cu o coadă de mătură pentru a se apăra de eventuala atitudine a lor violentă s-au speriat și au fugit. Același lucru l-a declarat și partea vătămată B.E. care arată că inculpatul B.I.G., „a intrat în magazin având pe față o cagulă, cu un cuțit mic în mână, cum a intrat acesta a spus „Banii, dă-mi banii”, iar în momentul în care ea a țipat strigând „hoții” și s-a îndreptat cu mătura spre inculpat, acesta și celălalt au fugit”.

Din cele arătate și în lipsa altor dovezi, este evident că nu au fost folosite acte de violență asupra victimei cu intenția de a o deposeda de banii deținuți din încasări. Așa stând lucrurile, în mod eronat instanțele au reținut că inculpatul S.C. se face vinovat de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) C. pen., din moment ce din nici o probă nu rezultă intenția violenței asupra părții vătămate. În aceste condiții fapta inculpatului S.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 208 și art. 209 C. pen. Pentru considerentele arătate urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul S.C.

din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod. Urmare a schimbării încadrării juridice a faptei se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., cu gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-a comis, dar și persoana făptuitorului, lipsit de antecedente penale, cu o bună conduită anterioară, student, sincer pe parcursul procesului penal, așa încât, pedeapsa de 2 ani închisoare ce se va aplica va fi în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2000 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată. Având în vedere că infracțiunea de complicitate la tentativă la infracțiunea de furt calificat comisă de inculpatul S.C. a fost comisă anterior adoptării Legii nr. 543/2000, cât și faptul că aceasta nu face parte din infracțiunile exceptate de la beneficiul acestui act normativ, urmează a se constata că pedeapsa este grațiată în întregime condiționat. Urmare a aplicării dispozițiilor actului de grațiere, inculpatului urmează a i se atrage atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 10 din Legea nr. 543/2000.

În ce privește recursul declarat de inculpatul S.C. se reține că ulterior, prin cerere la 9 aprilie 2003, și în ședința din 1 octombrie 2003 a declarat că își retrage recursul. Potrivit art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs conform dispozițiilor art. 368 din același cod și își pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător. Astfel, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat. Ca atare, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 94 din 7 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul S.C. Casează decizia cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, precum și la modalitatea de executare a pedepsei. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, în infracțiunea prevăzută art. 26, raportat la art. 20, art. 208, alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și în baza acestui text, condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată. Face aplicarea art. 10 din Legea nr. 543/2002. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.