ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2796/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 339 din 6 noiembrie 2001, a condamnat pe inculpatul b.c. la: a) 6 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la : b) 8 ani de închisoare, pentru o altă infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Instanța a menținut beneficiul liberării condiționate, pentru restul, neexecutat, de 194 zile din pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 526/2000 a Judecătoriei Petroșani și cu privire la restul, neexecutat, de 387 zile din pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 488/1998 a aceleiași judecătorii.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., pedepsele de 6 și de 8 ani au fost contopite în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 8 ani de închisoare. Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 12 februarie 2002 până la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească 1.800.000 lei despăgubiri civile S.C. „B.I.” S.R.L. Uricani și 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în noaptea de 29 decembrie 2001, împreună cu o altă persoană, inculpatul a pătruns într-un magazin al S.C. „B.I.” S.R.L. Uricani, de unde a sustras, prin violență, suma de 1.800.000 lei. În noaptea de 3 februarie 2002, împreună cu o altă persoană, inculpatul a pătruns, prin efracție, în locuința numitului P.L., din Uricani, de unde a sustras, prin violență, bunuri de 4.600.000 lei.

Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 59/A din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care l-a obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța a dedus, în continuare, detenția preventivă a inculpatului. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reținând cererea din apel. Critica nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului. Nu sunt temeiuri ca pedeapsa să fie dedusă. Inculpatul a mai fost condamnat, pentru furt calificat, la doi ani și apoi la 4 ani de închisoare, antecedente care atestă că, pentru reducerea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2002 la 11 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.