ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2701/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 315 din 16 octombrie 2002, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul G.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă neexecutat de 644 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Petroșani prin sentința penală nr. 952/1999 și s-a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat în reținere și arest preventiv de la 24 iulie 2002, la 16 octombrie 2002. Au fost respinse pretențiile civile formulate de către partea civilă C.G. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.266.468 lei despăgubiri civile către Spitalul Vulcan cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 23 iulie 2002, în jurul orelor 23,00, în timp ce partea vătămată C.G.

se deplasa spre locuința sa din orașul Vulcan, inculpatul după ce a depășit-o, s-a oprit în fața sa și rupând o creangă dintr-un copac a lovit-o de mai multe ori peste cap. Partea vătămată a căzut, timp în care inculpatul i-a sustras o geantă cu haine și a părăsit în fugă locul faptei. Imediat prin zonă a trecut și martorul K.M., care a auzit și el înainte de a întâlni pe partea vătămată, niște zgomote de crengi rupte și a văzut o persoană alergând cu o geantă în mână și căruia partea vătămată i-a spus ce s-a întâmplat, conducând-o la spital. În urma agresiunii partea vătămată a suferit un traumatism cranio cerebral deschis cu plagă epicraniană, fapt pentru care a fost internat în Spitalul orășenesc Vulcan în perioada 24 iulie – 28 iulie 2002. Bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate a doua zi de către organele de poliție.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia nr. 62/ A din 20 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 315 din 16 octombrie 2002 pe care a desființat-o numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și a soluționării laturii civile a cauzei și procedând la o nouă judecare în aceste limite: A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului G.I. în elementele ei componente, de 6 ani și respectiv de 644 zile închisoare. A majorat pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare.

A menținut dispozițiile privind revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de 644 zile rămas neexecutat, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa sus-arătată în cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, pe care o va executa în final inculpatul. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile C.G. suma de 5.000.000 lei despăgubiri civile, din care 270.000 lei daune materiale și 4.730.000 lei daune morale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 24 iulie 2002, la zi. Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.I.

împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, prin apărătorul său la ale cărui concluzii a achiesat, reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă. Recursul declarat nu este fondat. La individualizarea pedepsei, instanța, în mod, corect, ținând seama de dispozițiile art. 72, a avut în vedere pericolul ridicat al faptei comise, manifestată prin leziunile grave aduse părții vătămate, respectiv, plagă epicraniană și fractură parietală. Pe de altă parte s-a avut în vedere și persoana inculpatului, recidivist, a mai suferit 5 condamnări, din care una tot pentru tâlhărie, împrejurări în raport de care se apreciază că numai pedeapsa, în cuantumul aplicat, este în măsură să ducă, potrivit art. 52 C. pen., la reeducarea inculpatului cât și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 62 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 24 iulie 2002, la 5 iunie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2003.