ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1481/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1481/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 159/2002, reclamantul A.I.G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Alba Iulia, ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 700.000.000 lei și a dobânzii legale începând cu data pronunțării hotărârii, sumă reprezentând echivalentul în lei a valorii terenului în suprafață de 2.720 mp, înscris în CF 1149 Câmpeni. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a notificat unitatea deținătoare potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, solicitând, în principal, restituirea terenului, iar în subsidiar, despăgubirea prin echivalent, susținând că acest imobil a fost preluat fără titlu de la antecesorul său, A.I.
Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 591 din 14 iunie 2002, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu se încadrează în nici una din prevederile art. 14 alin. (1), art. 19 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (4), art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (4) din Legea 10/2001. Reclamantul a formulat apel împotriva sentinței amintite și a solicitat schimbarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 756.860.000 lei și dobânda legală începând cu data pronunțării. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 2/ A din 7 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat apelul. Pentru a da această soluție, instanța de apel a reținut că, în mod corect ambele părți au fost de acord cu imposibilitatea restituirii în natură a terenului, deoarece, pe acesta, s-a construit o fabrică de pâine.
În privința măsurilor reparatorii prin echivalent, s-a reținut că procedura de acordare a despăgubirilor bănești este cea prevăzută de art. 36 și următoarele din Legea 10/2001, care se declanșează printr-o notificare adresată prefecturii în raza căreia se află imobilul preluat abuziv, în termenul și condițiile prevăzute în art. 21. Întrucât reclamantul nu se încadrează în cazurile prevăzute expres pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, instanța a concluzionat, în sensul menținerii hotărârii pronunțate la fond. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, prin care a susținut, în esență, că instanța de apel a reținut o greșită stare de fapt, a stabilit în mod eronat că cererea de restituire prin echivalent este greșit îndreptată și, de asemenea, a reținut greșit aspectul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea 10/2001.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele care urmează. Instanța de apel și-a bazat soluția pe stabilirea unei greșite stări de fapt; instanța reține faptul că cererea de restituire prin echivalent este greșit îndreptată, S.C. A. S.A. fiind o societate privatizată integral. Această reținere s-a făcut în condițiile în care, deși prin încheierea din 1 martie 2002, instanța a pus în vedere societății pârâte să prezinte înscrisuri doveditoare pentru a atesta că terenul ce face obiectul prezentului litigiu a făcut obiectul privatizării și că este cuprins în patrimoniul societății, aceasta nu a făcut această dovadă. Altfel spus, instanța trebuie să solicite pârâtei titlul de atestare a dreptului său de proprietate și documente care să dovedească efectuarea privatizării.
Numai după lămurirea acestor împrejurări, instanța poate pune în discuție aspectul privind persoana ce are calitatea de a soluționa problema măsurilor reparatorii prin echivalent. Trebuie, totodată, clarificată și calitatea procesuală a reclamantului, sub aspectul calității sale de succesor și al acceptării succesiunii antecesorului său. Față de cele de mai sus, rezultă că se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru stabilirea cadrului procesual și rejudecarea apelului, ocazie cu care urmează a se avea în vedere și celelalte susțineri ale reclamantului recurent, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul A.I.G. împotriva deciziei nr. 2/ A din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.