ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamantul A.A.H. cetățean irakian, în contradictoriu cu Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din Ministerul de Interne, a solicitat anularea deciziei de respingerea cererii sale de stabilire a domiciliului în România, comunicată sub nr. 161456/S.C./20 februarie 2003 și recunoașterea dreptului său de a-și stabili domiciliul în România. In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile art. 35 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 476/2001 și ale Legii nr.123/2001 de stabilire a domiciliului în România întrucât împreună cu soția realizează venituri de 8.306.307 lei lunar pe fiecare membru al familiei, reclamantul având în contul personal deschis la Banc Post cu rulaj cumulat de 13.100 USD.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr. 450 din 2 aprilie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat actul administrativ emis de pârâtă și comunicat sub nr. 161456/S.C./20 februarie 2003 și a obligat pârâta să-i emită reclamantului un nou act administrativ cu luare în apreciere a tuturor condițiilor prevăzute de normele în materie, pentru stabilirea domiciliului în România.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că din documentația dosarului și față de mențiunile din comunicarea autorității publice nr. 161456/SC/20 februarie 2003 rezultă că reclamantul are o ședere temporară legală de cel puțin 3 ani pe teritoriul României fiind căsătorit din 1986 cu o persoană de cetățenie română, că au trei copii născuți în România având un spațiu de locuit corespunzător familiei și mijloace necesare de întreținere de cel puțin la nivelul salariului mediu lunar pe economia națională și ca atare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002 pentru a-și stabili domiciliu în România.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care a criticat sentința instanței de fond susținând în esență că reclamantul nu a prezentat dovezi autorității competente privind realizarea unor venituri de cel puțin la nivelul salariului mediu pe economia națională iar actele depuse în instanță poartă data ulterioară cererii de stabilire a domiciliului în România. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 71 din O.U.G.

nr.194 din 12 decembrie 2002 aplicabile și situațiilor aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a acesteia, străinii își pot stabili domiciliul în România dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: - o ședere temporară legală și continuă de cel puțin 3 ani în cazul celor căsătoriți cu cetățeni români.; - fac dovada că pe întreaga perioadă menționată au realizat mijloace de întreținere cel puțin la nivelul salariului mediu lunar pe economia națională în cazul străinilor căsătoriți cu cetățeni români; - dețin spațiu de locuit corespunzător; - vorbesc limba română la un nivel satisfăcător; - sunt îndeplinite în continuare condițiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin.(1) lit.a),c),e) și f).; -nu a intervenit pe perioada șederii în România vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d).

Din analiza documentelor prezentate de Ateia Abd Halal rezultă că reclamantul cetățean irakian este căsătorit cu S.I.A., cetățean român din 1986 în România, având 3 copii născuți în România în 1983, 1988 și 1996, au locuință proprietate personală achiziționată de soție în 1997; - este asociat în cadrul Societății Comerciale „P.M.” AS. SRL București și; - posedă mijloace de întreținere în cuantumul prevăzut de normele în materie, în vigoare la data cererii 5aprilie 2002, respectiv art. 35 alin. (1) cu raportare la art. 29 alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 476/2001 dată în aplicarea Legii nr. 123/2001 cât și la data reanalizării mecanismului : 9 august 2002 și 30 septembrie 2002. Astfel, reclamantul este îndreptățit să solicite stabilirea domiciliului în România îndeplinind condițiile impuse de lege în acest sens.

Pentru aceste motive recursul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei se vădește a fi nefondat, urmând a fi respins și în consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 450 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.