ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8487/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

12 iunie 2004, Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 89/F din 8 iunie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.

În motivarea recursului s-a

susținut că hotărârea atacată nu este motivată, că a fost dată cu aplicarea

greșită a O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România.

S-au reiterat motivele

pentru care recurenta a respins cererea formulată de reclamanții N.A. și S.N.,

respectiv neîndeplinirea condițiilor referitoare la șederea temporară legală și

continuă timp de 6 ani, precum și la mijloacele de întreținere, cu referire la

faptul că ei nu au dovedit că dețin cel puțin 500 Euro lunar din activitățile

desfășurate pe teritoriul României.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că la 8 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 89/F/2004,

hotărâre atacată în cauză, cu recurs, prin care s-a admis acțiunea formulată de

N.A. și S.N., soț și soție, cetățeni irakieni, în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei - Autoritatea pentru Străini. Prin aceeași hotărâre s-a dispus de

instanță, ca pârâta să le elibereze reclamanților, actele de stabilire a

domiciliului în România.

S-a reținut că la 29

septembrie 2003, reclamanții s-au adresat cu cereri la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, din cadrul Poliției Județene Brașov, din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor și cu acte doveditoare anexate

la cereri, au solicitat aprobarea stabilirii domiciliului în România, motivând

că îndeplinesc cumulativ condițiile impuse de Legea nr. 357/2003.

Cererea le-a fost respinsă,

considerându-se că nu au îndeplinit condițiile cumulative prevăzute în art. 71 pct.

II lit. a) și b) din O.U.G. nr. 194/2002, că nu au avut o ședere temporară

legală și continuă de cel puțin 6 ani și că nu au făcut dovada că dețin

mijloace de întreținere în cuantumul prevăzut de lege.

Petenții au formulat acțiune

în contencios administrativ, precizând că prin refuzul recurentei-pârâte, de a se

aproba stabilirea domiciliului în România, au fost vătămați în drepturile lor,

recunoscute de legile în vigoare în România, solicitând să se dispună

eliberarea actelor de stabilire a domiciliului lor în România.

Curtea de Apel Brașov a

pronunțat sentința nr. 89/F din 8 iunie 2004, hotărâre legală, astfel încât

recursul declarat în cauză va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

Reclamanții-intimați în

cauză, au venit în România, în calitate de oameni de afaceri, desfășurându-și

activitatea în cadrul SC A.C. SRL, al cărei sediu se află la Brașov și un punct de lucru la București.

Curtea de Apel Brașov a

reținut că din actele dosarului a rezultat că petenții au avut un depozit

bancar de 19.557,85 dolari SUA, că prelungirile dreptului de ședere au fost

acordate de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, Brașov, iar în

perioada 18 februarie 2002 - 30 martie 2004 nu au avut nici o problemă privind

aceste prelungiri.

Este de precizat că pentru

perioada când se susține că petentul a fost sancționat contravențional,

respectiv între 1998 - 1999, sunt două adrese eliberate de Evidența Persoanei, dar

nu sunt prezentate procesele-verbale de contravenție și nici nu este menționată

abaterea, cine a constatat-o și în ce a constat sancțiunea.

De precizat, că intimații au

contestat aceste susțineri, dar recurenta nu a făcut vreo dovadă din care să

constate susținerea că au fost sancționați contravențional.

Curtea de apel a mai reținut

că din actele cauzei rezultă că petenții au făcut dovada îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 71 lit. a) pct. II din O.U.G. nr. 194/2002.

Intimații au făcut dovada că

SC A.C. SRL nu are datorii, că profitul realizat în 2002 este de 64.194.000

lei, că firma are un patrimoniu (mașini, spații proprii, are un fond de

investiții). De asemenea cei doi petenți au o locuință personală în Brașov și

una în București.

S-a mai precizat de instanța

de fond, că extrasul de cont din banca F. SA București dovedește că petenții

dețin mijloace de întreținere mult peste nivelul mediu.

Din actele cauzei rezultă,

deci, că respingerea cererii petenților, de recurentă, este neîntemeiată,

astfel încât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr.

29/1990.

Hotărârea atacată în cauză

fiind legală, recurenții nefăcând nici o probă nouă în susținerea recursului,

față de probele administrate la instanța de fond, conform art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini,

împotriva sentinței civile nr. 89/F din 8 iunie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2004.