ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8487/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 iunie 2004, Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 89/F din 8 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate. În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea atacată nu este motivată, că a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România. S-au reiterat motivele pentru care recurenta a respins cererea formulată de reclamanții N.A. și S.N., respectiv neîndeplinirea condițiilor referitoare la șederea temporară legală și continuă timp de 6 ani, precum și la mijloacele de întreținere, cu referire la faptul că ei nu au dovedit că dețin cel puțin 500 Euro lunar din activitățile desfășurate pe teritoriul României.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că la 8 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 89/F/2004, hotărâre atacată în cauză, cu recurs, prin care s-a admis acțiunea formulată de N.A. și S.N., soț și soție, cetățeni irakieni, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Autoritatea pentru Străini. Prin aceeași hotărâre s-a dispus de instanță, ca pârâta să le elibereze reclamanților, actele de stabilire a domiciliului în România.

S-a reținut că la 29 septembrie 2003, reclamanții s-au adresat cu cereri la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, din cadrul Poliției Județene Brașov, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și cu acte doveditoare anexate la cereri, au solicitat aprobarea stabilirii domiciliului în România, motivând că îndeplinesc cumulativ condițiile impuse de Legea nr. 357/2003. Cererea le-a fost respinsă, considerându-se că nu au îndeplinit condițiile cumulative prevăzute în art. 71 pct. II lit. a) și b) din O.U.G. nr. 194/2002, că nu au avut o ședere temporară legală și continuă de cel puțin 6 ani și că nu au făcut dovada că dețin mijloace de întreținere în cuantumul prevăzut de lege.

Petenții au formulat acțiune în contencios administrativ, precizând că prin refuzul recurentei-pârâte, de a se aproba stabilirea domiciliului în România, au fost vătămați în drepturile lor, recunoscute de legile în vigoare în România, solicitând să se dispună eliberarea actelor de stabilire a domiciliului lor în România. Curtea de Apel Brașov a pronunțat sentința nr. 89/F din 8 iunie 2004, hotărâre legală, astfel încât recursul declarat în cauză va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ. Reclamanții-intimați în cauză, au venit în România, în calitate de oameni de afaceri, desfășurându-și activitatea în cadrul SC A.C. SRL, al cărei sediu se află la Brașov și un punct de lucru la București.

Curtea de Apel Brașov a reținut că din actele dosarului a rezultat că petenții au avut un depozit bancar de 19.557,85 dolari SUA, că prelungirile dreptului de ședere au fost acordate de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, Brașov, iar în perioada 18 februarie 2002 - 30 martie 2004 nu au avut nici o problemă privind aceste prelungiri. Este de precizat că pentru perioada când se susține că petentul a fost sancționat contravențional, respectiv între 1998 - 1999, sunt două adrese eliberate de Evidența Persoanei, dar nu sunt prezentate procesele-verbale de contravenție și nici nu este menționată abaterea, cine a constatat-o și în ce a constat sancțiunea. De precizat, că intimații au contestat aceste susțineri, dar recurenta nu a făcut vreo dovadă din care să constate susținerea că au fost sancționați contravențional.

Curtea de apel a mai reținut că din actele cauzei rezultă că petenții au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 71 lit. a) pct. II din O.U.G. nr. 194/2002. Intimații au făcut dovada că SC A.C. SRL nu are datorii, că profitul realizat în 2002 este de 64.194.000 lei, că firma are un patrimoniu (mașini, spații proprii, are un fond de investiții). De asemenea cei doi petenți au o locuință personală în Brașov și una în București. S-a mai precizat de instanța de fond, că extrasul de cont din banca F. SA București dovedește că petenții dețin mijloace de întreținere mult peste nivelul mediu. Din actele cauzei rezultă, deci, că respingerea cererii petenților, de recurentă, este neîntemeiată, astfel încât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Hotărârea atacată în cauză fiind legală, recurenții nefăcând nici o probă nouă în susținerea recursului, față de probele administrate la instanța de fond, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini, împotriva sentinței civile nr. 89/F din 8 iunie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.