ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7412/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

E.S., în contradictoriu cu

Ministerul Administrației și Internelor (fost Ministerul de Interne – Direcția Generală

de Evidență Informatizată a Persoanei), a solicitat anularea adresei nr. 399994/SC

din 9 august 2002, prin care i s-a respins ca neîntemeiată, cererea de

stabilire a domiciliului în România și obligarea pârâtului, să-i elibereze

actul de stabilire a domiciliului său în România, în conformitate cu

dispozițiile art. 35 alin. (1) din H.G. nr. 476/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că îndeplinește condițiile legale pentru stabilirea domiciliului său în

România, astfel că în mod nejustificat pârâtul i-a respins cererea.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 92/F din 22

octombrie 2002, a respins acțiunea, ca prematur formulată.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3555 din 29 octombrie 2003, a

admis recursul declarat de E.S. și a casat sentința, cu trimitere, spre

rejudecare, la aceeași instanță, reținând că s-a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 57/F din 30 martie

2004, a admis acțiunea, reținând că reclamantul a făcut dovada cererii sale și

a îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de lege, precum și a vătămării

dreptului său recunoscut de leg,e prin actul administrativ atacat.

Considerând hotărârea, nelegală,

pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii,

întrucât reclamantul nu a obținut veniturile lunare stabilite prin H.G. nr. 476/2001.

S-a arătat că reținerea instanței că

nu ar fi fost adoptată o decizie, ci o simplă adresă, nu reflectă realitatea,

întrucât solicitarea făcută de reclamant, a fost analizată de o comisie

întocmită în condițiile art. 39 din H.G. nr. 476/2001, care a emis o propunere

motivată, supusă spre aprobare, ministrului de resort.

Recursul este nefondat.

Din actele de la dosar, rezultă că

atât la momentul formulării cererii, prin care reclamantul solicita stabilirea

domiciliului în România, cât și ulterior, acesta îndeplinea cumulativ toate

condițiile cerute de lege pentru aprobarea ei.

Astfel, reclamantul avea calitatea

de asociat la SC M.C. SRL Brașov, societate care deține bunuri mobile și

imobile de valori mari, avea în cont bancar deschis la B.C.R., sucursala Brașov, în valută, sume de bani în valoare de peste 650 milioane lei.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin.

(1) lit. f) din H.G. nr. 476/2001, prin „posedă mijloace de întreținere”

trebuie să se înțeleagă toate acele mijloace materiale și bănești care concură

la întreținerea și existența unei persoane, și nu doar salariul lunar, așa cum

în mod corect a reținut și instanța.

Cererile formulate autorităților se

soluționează prin decizie, și nu ca în speță, prin adresă, dar cum aceasta este

producătoare de efecte juridice, în mod legal s-a reținut caracterul ei ilegal

și s-a dispus în consecință, în urma anulării ei, obligarea pârâtei, la

eliberarea actului de stabilire a domiciliului reclamantului în România, în

conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din H.G. nr. 476/2002.

Soluția instanței fiind legală,

recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 57/F din

30 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.