ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamantul M.I., a chemat în judecată Municipiul Constanța prin primar, solicitând declararea judecătorească a morții defunctului N.V. În motivarea cererii s-a arătat că N.V. a fost găsit înecat la data de 17 aprilie 1992, în largul apelor insulei Malta, corpul defunctului a fost expediat în țară însoțit de un act constatator al morții și alte două acte eliberate de Căpitănia Portului La Valletta și Poliția Malteză de Frontieră. Reclamantul în calitate de cumnat a preluat corpul defunctului și l-a înmormântat în Constanța, a făcut apoi demersuri pentru eliberarea certificatului de deces, însă fără niciun rezultat.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 925 din 12 septembrie 2002, a respins ca inadmisibilă cererea, reținând că procedura reglementată de art. 16 alin. (2) și (3) din Decretul nr. 31/1954 , nu este aplicabilă în speță. Prin decizia civilă nr. 39 din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței de către reclamantul M.I., reținând deasemeni inaplicabilitatea procedurii declarării judecătorești a morții, certificatul de deces putând fi obținut potrivit dispozițiilor Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, susținând că, actul de deces nu poate fi obținut conform celor reținute prin hotărârea atacată, neexistând elementele de fapt avute în vedere de instanță.

Recursul nu este întemeiat. Așa cum în mod corect s-a apreciat, procedura declarării judecătorești a morții, reglementată de prevederile art. 16-21 din Decretul nr. 31/1954, este justificată, în cazul unei persoane dispărute, despre care nu se mai știe dacă este sau nu în viață, fiind necesar însă ca persoana respectivă să fi dispărut într-o împrejurare excepțională, care îndreptățește a se presupune decesul. Or, contrar acestor dispoziții, în speță, nu este vorba despre o persoană dispărută, despre care nu se mai știe dacă este sau nu în viață, ci, moartea numitului N.V. a fost fizic constatată, la 17 aprilie 1992, când a fost găsit înnecat în largul apelor insulei Malta, corpul defunctului fiind repatriat în România, însoțit de actul constatator al morții.

În atare situație, legal s-a considerat deasemeni, că actul de deces (împrejurare ce constituie temei al acțiunii) poate și trebuie să fie obținut potrivit prevederilor Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă. Față de cele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 39 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.