ÎCCJ, decizie (scj.ro #82746)

Declarare

judecătorească a morții. Condiții

Art.

16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 cuprinde doar o enumerare exemplificativă a

împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morții, astfel

încât aceasta poate fi pronunțată și în cazul altor împrejurări asemănătoare

care îndreptățesc a se presupune decesul, fără a mai fi necesară parcurgerea

procedurii prealabile a declarării judecăorești a dispariției.

Secția civilă, decizia nr.1396 din  5 aprilie 2002

R.U. s-a adresat la 9 mai 2000 Tribunalului Tulcea cu acțiune pentru declararea

judecătorească a morții prezumate a lui R.N., născut la 11 octombrie 1940,

dispărut la data de 28 octombrie 1998.

În motivarea cererii, încadrată în drept în dispozițiile art.16 alin.3 din Decretul

nr.31/1954 și art.40 din Decretul nr.32/1954, petentul a arătat că în ziua de

28 octombrie 1998, în timp ce R.N. traversa Dunărea cu barca, aceasta s-a

răsturnat, astfel încât nu a mai fost găsit,  în  pofida căutărilor

efectuate.

În speță s-a dispus culegerea de informații de la organele de poliție, au fost

audiați martori ai accidentului.

Pe baza probelor administrate Tribunalul Tulcea, secția civilă a pronunțat

sentința civilă nr.21 din 18 ianuarie 2001, prin care a admis cererea și

potrivit art.16 alin.3 din Decretul  nr.31/1954 a declarat judecătorește

moartea lui R.N., la data de 28 octombrie 1998.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a declarat apel împotriva sentinței,

apel admis prin decizia civilă nr.242 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă.

În motivarea deciziei Curtea de Apel Constanța a reținut, în esență, că, pentru

declararea morții ar fi trebuit în prealabil să existe o hotărâre

judecătorească de declarare a dispariției, de la a cărei dată au trecut mai

puțin de 4 ani.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs petentul R.V. care

a reproșat instanței greșita aplicare a legii, respectiv a art.16 alin.3 din

Decretul nr.31/1954, care, în opinia reclamantului, nu conține o enumerare

limitativă, ci exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea

judecătorească a morții.

Recursul este fondat și va fi admis pentru motivul de casare prevăzut de

art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul următoarelor considerente.

Potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și

persoanele juridice, cel dispărut  în cursul unor fapte de război, într-un

accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare

asemănătoare care îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort,

fără a se mai declara în prealabil dispariția sa,  dacă a trecut mai puțin

de un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariția.

În speță, pe baza amplului material probator administrat, corect prima instanță

a declarat moartea prezumată a lui R.N., fratele petentului.

Astfel, este necontestat că la data de 28 octombrie 1998 în jurul orei 13,

R.N., în stare de ebrietate fiind,  s-a urcat în barca condusă de martorul

D.G. și, dezechilibrându-se, a produs  răsturnarea ambarcațiunii în

Dunăre.

Martorul a fost salvat de câțiva săteni, dar R.N. s-a scufundat și, în ciuda

căutărilor, nu a mai fost găsit.

Ca atare, există suficiente elemente care îndreptățesc aplicarea prezumției

morții, în sensul art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954.