Decizia nr. 1396/2002 — ÎCCJ, Secția civilă — Declarare judecătorească a morții. Condiții Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 cuprinde doar o enumerare exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a…

Declarare judecătorească a morții. Condiții Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 cuprinde doar o enumerare exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morții, astfel încât aceasta poate fi pronunțată și în cazul altor împrejurări asemănătoare care îndreptățesc a se presupune decesul, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile a declarării judecăorești a dispariției. Secția civilă, decizia nr.1396 din 5 aprilie 2002 R.U. s-a adresat la 9 mai 2000 Tribunalului Tulcea cu acțiune pentru declararea judecătorească a morții prezumate a lui R.N., născut la 11 octombrie 1940, dispărut la data de 28 octombrie 1998. În motivarea cererii, încadrată în drept în dispozițiile art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 și art.40 din Decretul nr.32/1954, petentul a arătat că în ziua de 28 octombrie 1998, în timp ce R.N.

traversa Dunărea cu barca, aceasta s-a răsturnat, astfel încât nu a mai fost găsit, în pofida căutărilor efectuate. În speță s-a dispus culegerea de informații de la organele de poliție, au fost audiați martori ai accidentului. Pe baza probelor administrate Tribunalul Tulcea, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr.21 din 18 ianuarie 2001, prin care a admis cererea și potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 a declarat judecătorește moartea lui R.N., la data de 28 octombrie 1998. Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a declarat apel împotriva sentinței, apel admis prin decizia civilă nr.242 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. În motivarea deciziei Curtea de Apel Constanța a reținut, în esență, că, pentru declararea morții ar fi trebuit în prealabil să existe o hotărâre judecătorească de declarare a dispariției, de la a cărei dată au trecut mai puțin de 4 ani.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs petentul R.V. care a reproșat instanței greșita aplicare a legii, respectiv a art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954, care, în opinia reclamantului, nu conține o enumerare limitativă, ci exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morții. Recursul este fondat și va fi admis pentru motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul următoarelor considerente. Potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariția sa, dacă a trecut mai puțin de un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariția.

În speță, pe baza amplului material probator administrat, corect prima instanță a declarat moartea prezumată a lui R.N., fratele petentului. Astfel, este necontestat că la data de 28 octombrie 1998 în jurul orei 13, R.N., în stare de ebrietate fiind, s-a urcat în barca condusă de martorul D.G. și, dezechilibrându-se, a produs răsturnarea ambarcațiunii în Dunăre. Martorul a fost salvat de câțiva săteni, dar R.N. s-a scufundat și, în ciuda căutărilor, nu a mai fost găsit. Ca atare, există suficiente elemente care îndreptățesc aplicarea prezumției morții, în sensul art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954.