Decizia nr. 5694/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 7132/2003 — recurs împotriva sentinței nr. 643/2003 a Tribunalului Arad

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 643 din 8 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7132/2003 a fost respinsă cererea formulată de petentul J.P., în contradictoriu cu Consiliul Local Arad și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect declararea judecătorească a morții numitului J.P.Ș., domiciliat în Arad. Prima instanță a reținut că petentul a formulat cererea fără a solicita în prealabil declararea judecătorească a dispariției, conform dispozițiilor art. 40 din Decretul nr. 32/1954. Împotriva sentinței a declarat recurs, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii.

S-a invocat faptul că nu s-a efectuat în mod corespunzător cercetarea prevăzută de art. 37 din Decretul nr. 32/1954 nu a fost sesizată Autoritatea tutelară și nu a fost respectată procedura de afișare indicată în art. 38 din legea arătată. A mai criticat neexercitarea de către instanță a rolului activ, ea putând să declare în prealabil dispariția și apoi moartea numitului J.P.Ș. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 2357 din 18 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul petentului. Împotriva deciziei amintite s-a declarat recurs de către petent reiterându-se criticile din apel, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 32/1954, declararea judecătorească a morții este, ca regulă, precedată de declararea judecătorească a dispariției. Excepția are aplicare la împrejurări excepționale, cuprinzând exemplificativ cutremure, inundații, revoluții sau accidente colective. Această procedură specială nu este aplicabilă în speță, astfel cum în mod corect s-a apreciat de către instanțele anterioare, avându-se în vedere lipsa împrejurărilor exepționale sus-menționate. Concluziile verificărilor în teren efectuate de către poliție au stabilit că J.P.Ș. nu a mai fost văzut în localitatea de domiciliu din anul 1990, dar până în anul 2003 veneau la adresa acestuia citații la instanțe judecătorești din Județul Vaslui (f 12, dosar fond).

Respingerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 40 din Decret nr. 32/1954 înlătură obligația instanței de a mai examina și celelalte critici invocate de recurent, lipsite de pertinență în cauză. În consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat în cauză se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.P. împotriva deciziei nr. 2357 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.