ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 999/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1510 din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă plângerea

formulată de petiționarii I.G. și I.E. împotriva rezoluției din 11 iulie 2003 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești în dosarul nr. 634/P/2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că intimatul N.G., în calitate de expert, a

efectuat în dosarul civil nr. 5528/2002 al Tribunalului Argeș o expertiză

tehnică pe baza actelor și datelor puse la dispoziție de petiționari, că astfel

expertul nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.

260 alin. (4) C. pen. și că în mod corect s-a dispus de către procuror

neînceperea urmăririi penale.

Tribunalul Argeș, secția

penală, prin decizia nr. 847 din 1 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționari împotriva sentinței primei instanțe, cu

motivarea că soluția de respingere a plângerii împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale este corectă și că intimatul N.G. prin expertiza

efectuată în cauză civilă nu a săvârșit infracțiunea reclamată.

Curtea de Apel Pitești,

secția penală, prin decizia penală nr. 623 din 9 decembrie 2004, a respins, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petiționari împotriva deciziei

Tribunalului Argeș cu motivarea că aceștia, nu au deschisă calea unui nou

recurs.

Împotriva acestei decizii

petiționarii au declarat recurs susținând nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Recursul declarat nu este

admisibil.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (1

0

) C. proc. pen.,

hotărârea instanței de respingere a plângerii împotriva rezoluției procurorului

de neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată cu recurs de persoana care a

făcut plângerea, soluția pronunțată fiind, potrivit alin. (1

1

) al

aceluiași text definitivă.

Or, în cauză petiționarii au

exercitat calea de atac a recursului soluționat prin decizia arătată mai sus a

Tribunalului Argeș astfel că noile recursuri declarate sunt inadmisibile

potrivit dispozițiilor legale evocate.

În consecință, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de părțile vătămate I.G. și I.E., cu obligarea

acestora, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul

declarat de părțile vătămate I.G. și I.I. împotriva deciziei penale nr. 623 din

9 decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurenții la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2005.