ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5703/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 5 noiembrie 2002 reclamantul H.E.F. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al municipiului Bistrița pentru declararea morții părinților săi H.G. și H.I. născută K. cu ultimul domiciliu în Bistrița, deportați în 1944, din localitate și exterminați în lagărele hitleriste. Tribunalul Bistrița-Năsăud prin sentința civilă nr. 184/F din 27 aprilie 2004, a admis acțiunea și a declarat moartea prezumată a numiților H.G. și H.I. cu data de 31 decembrie 1944. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut ă tatăl reclamantului H.G. este născut la 9 februarie 1883, iar mama acestuia H.I., născută K.I., la 23 februarie 1892. S-a apreciat fără putință de tăgadă că părinții reclamantului au fost deportați în mai-iunie 1944 de organele de ocupație ale Transilvaniei și nu s-au mai întors în țară.

Deși Comunitatea Evreilor Bistrița a produs un act din care rezultă că numai H.G. ar fi pe lista persoanelor deportate, celelalte probe au demonstrat că și H.I. s-a aflat în aceeași situație. S-au identificat cei doi dispăruți ca fiind părinții reclamantului. Reclamantul, născut la 5 iulie 1909, are ca părinți pe I. și H. iar corespondentul maghiar al acestor nume este G. pentru I. și, respectiv, I. și H., pentru I. și E. Pe parcursul procesului au formulat o cerere de intervenție în nume propriu numiții C.G., N.V. și T.Z. cerând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pentru lipsa de interes a reclamantului, persoanele dispărute nefiind părinții săi. Această cerere a fost respinsă pentru că intervenienții nu invocau un drept propriu iar acțiunea are un caracter personal.

Împotriva acestei soluții au declarat apel numiții C.E. și T.Z. Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 2147/A din 25 octombrie 2004 a respins ca inadmisibil apelul intervenienților și a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamant. S-a reținut în motivarea acestei soluții că intervenienții au formulat intervenția în interesul Consiliului local al municipiului Bistrița și în interesul soluționării corecte a cererii, cererea fiind respinsă prin încheierea din 13 ianuarie 2004, pentru că intervenienții invocă un drept propriu iar acțiunea are un caracter personal. S-a considerat inadmisibilă cererea de apel făcută de intervenienți în sprijinul unei părți, în lipsa apelului declarat de acea parte, conform art. 56 C. proc.

civ. Prin aderarea la apel formulată de reclamant s-au adus critici sentinței care nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată. Această aderare a fost respinsă în lipsa dovezilor pentru cheltuielile pretinse de reclamant. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către intervenienții C.E. și T.Z. În motivarea recursului s-au invocat mai multe neregularități: - greșit a fost calificată intervenția lor numai în interesul Consiliului local Bistrița ca fiind și în interesul lor, deoarece există pe rol dosare în care se judecă cu reclamantul pentru revendicarea imobilului în care locuiesc, proces în care reclamantul din prezenta cauză nu poate justifica descendența și nici decesul proprietarilor H.I.

și I.H.; - încălcarea dispozițiilor art. 67, art. 68 și art. 161 C. pen.; reclamantul F.E.H. nu a dat mandat numitului K.G., care a angajat un avocat să-l reprezinte în acest proces, mandatul vizând recuperarea proprietăților expropriate; - acțiunea este inadmisibilă întrucât s-a cerut declararea judecătorească a morții altor persoane decât a părinților reclamantului; - s-a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamantul nesolicitând rectificarea numelui părinților săi în certificatul de naștere; - instanța de apel nu a citat intervenienții care au figurat în proces; - încălcarea art. 37 din Decretul nr. 32/1954, care impunea afișarea, publicitatea și investigațiile la ultimul domiciliu al persoanelor dispărute, ultimul domiciliu la care s-au aflat în Cluj; - încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) și (3) din Decretul nr. 32/1954 în sensul că pentru I.H.

care nu figurează pe lista persoanelor decedate trebuie inițiată procedura declarării dispariției pe cale judecătorească; - cauza s-a judecat de către o instanță necompetentă în raport de art. 36-38 și art. 40 din Decretul nr. 32/1954, instanța competentă fiind cea de la ultimul domiciliu al persoanelor dispărute, Judecătoria Cluj și nu Tribunalul Bistrița-Năsăud. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed. Instanțele au dat o apreciere greșită cererii de intervenție formulată în dosar, sub dublu aspect, când au considerat cererea exclusiv în interesul pârâtului Consiliul local al municipiului Bistrița și pe de saltă parte și când au constatat că o asemenea cerere este inadmisibilă într-o cauză având un obiect ca cel în discuție, într-o cauză cu caracter personal.

Potrivit art. 49 alin. (1) C. proc. civ. oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte două persoane. Intervenția nu este condiționată de natura pricinii ci numai de faza în care pricina se află. Intervenția poate fi în interes propriu sau în interesul unei părți din proces. Din redactarea cererii de intervenție aflată la fila 36 în dosarul de fond, pe care intervenienții nu au motivat-o în drept se constată că aceștia și-au justificat intervenția în principal pe împrejurarea că reclamantul urmărește revendicarea nejustificată a imobilului situat în Cluj-Napoca, (care este adresa la care intervenienții locuiesc conform plicului de expediere a cererii). Această motivare conturează evident un interes în nume propriu.

Totodată intervenienții au semnalat o serie de elemente care trebuiau să suscite interesul instanței în soluționarea cererii de declarare a dispariției unor persoane (persoanele cu privire la care s-a formulat cerere nu sunt părinții petentului care, potrivit certificatului de naștere, are alți părinți; dubii cu privire la interesul pentru proces al reclamantului care locuiește în străinătate și care nu ar cunoaște despre această acțiune). În raport de aceste date soluția instanței de a respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă este greșită, lucru nesesizat de instanța de apel care a considerat de asemenea inadmisibil apelul unui intervenient în interesul altei părți în lipsa apelului declarat de acea parte.

Se impune așadar casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea apelurilor. Cu ocazia rejudecării apelurilor instanța de apel va examina și celelalte critici formulate cu privire la soluționarea cererii, în motivele de recurs ale intervenienților. Se vor verifica condițiile de sesizare a instanței prin acțiunea semnată în numele reclamantului de un avocat ales care a prezentat atât o împuternicire avocațială (fila 4) de la reclamant din data de 4 noiembrie 2001 dar și un contract de asistență juridică (fila 105) încheiat de același avocat la aceeași dată, 4 noiembrie 2001, cu numitul K.G. care, conform procurii de la fila 106 a fost împuternicit pentru alt scop și nu pentru declararea morții.

Instanța urmează să verifice criticile aduse, cu privire la respectarea procedurii speciale în această materie prevăzută de art. 36-43 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, cu realizarea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 16-18 din Decretul nr. 32/1954 privitor la persoanelor fizice și persoanele juridice sub aspectul instanței competente să judece și incidența în cauză a procedurii prealabile de declarare a dispariției; se va verifica identitatea persoanelor a căror declarare a morții se solicită sub aspectele și în condițiile impuse de lege. Cererea reclamantului este admisibilă urmând a fi soluționată în limitele investirii instanței și în raport de probele administrate și cele care urmează să completeze cadrul probator, având în vedere criticile semnalate.

Pentru considerentele arătate se va admite recursul intervenienților, se va casa decizia curții de apel și se va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului declarat de intervenienți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenienții C.E. și T.Z. împotriva deciziei nr. 2147/A din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, spre soluționarea apelului, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.