ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2004

Asupra

recursului de față;

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta M.F. a

chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud pentru ca instanța

prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 940/2003 emisă

de pârâtă, în sensul de a i se recunoaște calitatea de persoană refugiată în

sensul dispozițiilor din Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamanta a  arătat că s-a refugiat împreună cu  familia în

luna februarie 1940 în București,  reîntorcându-se acasă după terminarea

războiului, în anul 1945.

Prin

sentința civilă nr. 874/2003, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea ca

neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că

reclamanta nu a făcut dovezi din care să rezulte că s-a refugiat ca urmare a

persecuțiilor etnice la care a fost supusă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a susținut că în mod greșit

instanța a considerat că nu a dovedit situația refugiului din motive etnice.

Analizând

recursul formulat  în raport de dispozițiile art. 304 – 304

1

C.

proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Legea

nr. 189/2000 acordă drepturi persoanelor persecutate pentru motive politice sau

etnice de dictatura  instaurată cu începere de la 6 septembrie 1940.

În

cauza de față, recurenta-reclamantă a susținut că refugiul a  avut loc în luna

februarie 1940, dată la care însă nu au avut loc persecuții etnice asupra

populației românești, Dictatul de la Viena  aplicându-se după 30 august 1940.

Sub

acest aspect este exclusă refugierea recurentei datorită persecuțiilor etnice.

De

altfel, martorii audiați au arătat doar localitatea unde recurenta și familia

ei au stat, fără a  putea preciza dacă aceștia erau refugiați.

În

același sens, din înscrisul eliberat de Arhivele Naționale ale județului Cluj

rezultă că recurenta și familia sa nu figurează înscrise în evidențele Biroului

de refugiați din Turda, unde se susține că au stat 2 ani.

În

consecință, în raport de cele mai sus reținute, în mod corect instanța de fon d

a respins acțiunea făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor

legale  aplicabile.

Așa

fiind, în baza dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de M.F. împotriva sentinței civile nr. 874 din 16 iulie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.