ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2004

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta M.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 940/2003 emisă de pârâtă, în sensul de a i se recunoaște calitatea de persoană refugiată în sensul dispozițiilor din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a refugiat împreună cu familia în luna februarie 1940 în București, reîntorcându-se acasă după terminarea războiului, în anul 1945. Prin sentința civilă nr. 874/2003, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovezi din care să rezulte că s-a refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a susținut că în mod greșit instanța a considerat că nu a dovedit situația refugiului din motive etnice. Analizând recursul formulat în raport de dispozițiile art. 304 – 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Legea nr. 189/2000 acordă drepturi persoanelor persecutate pentru motive politice sau etnice de dictatura instaurată cu începere de la 6 septembrie 1940. În cauza de față, recurenta-reclamantă a susținut că refugiul a avut loc în luna februarie 1940, dată la care însă nu au avut loc persecuții etnice asupra populației românești, Dictatul de la Viena aplicându-se după 30 august 1940. Sub acest aspect este exclusă refugierea recurentei datorită persecuțiilor etnice.

De altfel, martorii audiați au arătat doar localitatea unde recurenta și familia ei au stat, fără a putea preciza dacă aceștia erau refugiați. În același sens, din înscrisul eliberat de Arhivele Naționale ale județului Cluj rezultă că recurenta și familia sa nu figurează înscrise în evidențele Biroului de refugiați din Turda, unde se susține că au stat 2 ani. În consecință, în raport de cele mai sus reținute, în mod corect instanța de fon d a respins acțiunea făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile. Așa fiind, în baza dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de M.F. împotriva sentinței civile nr. 874 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.